Republica Moldova a pierdut la Curtea Europeană a Drepturilor Omului o cauză care vizează violența domestică și neputința reclamantei de a-și vedea copiii minori. Statul a fost obligat să achite reclamantei 14 250 de euro pentru prejudiciul moral cauzat și costurile pentru reprezentare – 3 840 de euro, transmite IPN.
Într-un comunicat de presă al Asociației Promo-LEX, care a reprezentat-o pe reclamantă la CEDO, se menționează că, începând cu luna octombrie 2015, femeia s-a confruntat cu violență fizică, psihologică și economică din partea soțului său. Despre aceste acțiuni violente ea a informat autoritățile, cerând protecție și pedepsirea agresorului. La 1 august 2016, ea a înregistrat la Judecătoria Ialoveni o cerere privind emiterea unei ordonanțe de protecție a victimelor violenței în familie, iar judecătorul a emis un ordin de protecție pentru o perioadă de 90 de zile. Soțul reclamantei a fost obligat să părăsească locuința comună, să contribuie la întreținerea copiilor minori, să nu viziteze locul de trai al victimelor și să nu să se apropie la o distanță mai mică de 50 de metri de reclamantă.
Cu toate acestea, agresorul a continuat să o amenințe și să o terorizeze. În perioada septembrie – noiembrie 2016, reclamanta a depus mai multe cereri către instituțiile statului, cu privire la nerespectare măsurilor de protecție, însă acestea au fost respinse de instanțe ca nefondate. Reclamanta a fost supusă unei noi agresiuni fizice în noiembrie 2016, când a fost bătută cu brutalitate de soțul său. Ea a fost internată în spital pentru 8 zile, în secția neurochirurgie cu diagnosticul comoție. Drept urmare, a depus o nouă cerere privind emiterea ordonanței de protecție. Însă, Judecătoria Ialoveni, dar și cea din Hâncești a respins cererea cu privire la aplicarea măsurilor de protecție. Încheierea a fost menținută și prin decizia Curții de Apel Chișinău. Concomitent, începând cu 22 august 2016, reclamanta nu și-a mai putut vedea copiii minori și nu a mai putut discuta cu ei din cauza influenței psihologice și a manipulărilor tatălui, precum și a inacțiunilor autorităților tutelare.
CEDO a constatat că autoritățile responsabile au eșuat să instituie măsuri de protecție și nu au prevenit comiterea unor noi acte de violență, ignorând probele ce demonstrau continuarea acestora. Totodată, Curtea a reținut că investigarea circumstanțelor cu privire la comiterea infracțiunii de violență în familie și infracțiunii de neexecutare a ordonanței de protecție nu a corespuns criteriului de operativitate și plenitudine. S-a constatat că s-a violat dreptul la viața privată și de familie ca urmare a lipsei de executare a ordonanței de protecție în favoarea reclamantei și a copiilor minori, precum și de a depune toate eforturile necesare pentru a asigura contactul cu copiii, dar și faptul că violența a fost bazată pe gen și constituie o discriminare contrară articolului 14 al Convenției.
