 |
|
| Dionis Cenuşa | |
La cei 27 de ani de independență, statalitatea moldovenească este bulversată, la fel ca și democrația și integrarea sa în Uniunea Europeană. Chiar dacă independența țării în 2018 este mai puternică decât 20 de ani în urmă, aceasta este mai slabă decât a fost la începutul guvernării forțelor asociate cu UE începând cu 2009, când relațiile moldo-comunitare au devenit mai intense și chiar au produs beneficii clare pentru Moldova. Așteptările inițiale au fost că mai multă integrare europeană va ajuta necondiționat la construcția unui stat mai robust. În realitate, în spatele retoricii europene, instituțiile statului au fost transformate în instrumente politice pentru promovarea anumitor interese înguste. Mai mult ca atât, societatea a căpătat o polarizare geopolitică și mai pregnantă, deocamdată insurmontabilă. Aceasta dispersează atenția de la prioritățile de reformă care poate grăbi, fie întârzia, procesul de apropiere de modelul politic, economic și social european.
Pentru a măsura calitatea statalității moldovenești și, respectiv, cât de liberă este țara în determinarea propriei voințe, este esențială observarea modului cum a evoluat democrația sa. Anume calitatea instituțiilor democratice face ca independența țării să fie mai puternică sau, din contra, mai fragilă în raport cu actorii externi, ale căror activitate în regiune are conotație destructivă.
După cum arată experiența recentă, actorii (non-)statali ruși s-au dovedit a fi cei mai abili în exploatarea slăbiciunilor Moldovei. În sectorul judecătoresc, aceștia au reușit să antreneze judecători moldoveni în `spălătoria rusească”. Politica internă și externă este distorsionată de președinția lui Igor Dodon, care și-a dedicat primul an de mandat pentru a ramifica relațiile informale cu cercul de persoane apropiat de Vladimir Putin (IPN, 23 Aprilie 2018). În domeniul securității, actorii ruși folosesc regiunea separatistă pentru a păstra Moldova ancorată în influența rusească (datorii la gaze, reglementarea conflictului transnistrean). Iar unele sectoare ale economiei moldovenești nu au încetat să se clatine din cauza embargourilor comerciale impuse de Rusia după 2013. În asemenea circumstanțe regionale, integrarea europeană constituie un factor stabilizator pentru statalitatea Moldovei și altor țări din regiune, bazat înainte de orice pe reformarea mecanismelor de funcționare a economiei și statului de drept. Dar influența pozitivă a acesteia este afectată de monopolul politic exercitat de către forțele politice, asociate cu capturarea instituțiilor de stat, dar și de dorința nesfârșită a Rusiei de a-și conserva poziția geopolitică.
Dacă clasa politică ar fi preluat integrarea europeană drept o platformă de modernizare a statului, atunci statalitatea Moldovei s-ar fi consolidat inevitabil. În schimb, vectorul european este exploatat de către guvernare în scop de monetizare, soldată cu atragerea permanentă a asistenței financiare pentru suplinirea finanțelor publice aflate în deficit cronic. De asemenea, orientarea spre UE este exploatată pentru a obține sau a spori valoarea politică a partidelor în algoritmele electorale ale cetățenilor. Cu toate acestea, cât timp Moldova este ancorată în Acordul de Asociere cu UE, deplin în vigoare din iulie 2016, resuscitarea reformelor este mereu posibilă, deși necesită de urgență reînnoirea sistemului de partide politice cu entități mișcate strict de interesele naționale.
Dialogul cu UE sub presiunea artificialității
Relația UE-Moldova a trecut printr-un proces de maturizare amplu, dar unilateral, după cum ne arată experiențele nefaste de înghețare a asistenței bugetare a UE în 2015 și amânarea asistenței macro-financiare europene în iulie 2018. Mai exact, principialitatea Bruxelles-ului a sporit considerabil și se bazează pe rezultativitate și verificare constantă a progreselor. Concomitent, guvernarea de la Chișinău este focusată foarte mult pe îndeplinirea tehnică a cerințelor, chiar dacă aceasta implică o doză enormă de artificialitate.
La 27 de ani de independență, abordarea artificială a guvernărilor moldovenești față de procesul de integrare europeană a dus la furtul din sistemul bancar în valoare de 1 mlrd USD și îndatorarea populației pentru următorii 25 ani cu 13,34 mlrd Lei. În prezent, același tip de atitudine caracterizează realizarea de către guvernarea de la Chișinău, condusă de către PDM, a condițiilor tehnice și pre-condițiilor politice pentru obținerea asistenței macro-financiare de 100 mln EUR (IPN, 9 Iulie 2018). Atașamentul față de artificialitate în raport cu UE poate fi dedus la fel din insistența guvernării (liderul PDM, Vladimir Plahotniuc) pe faptul că toate criteriile pentru prima tranșă a asistenței macro-financiare (10 la număr din totalul de 28) au fost îndeplinite, inclusiv câteva din condițiile destinate pentru a doua tranșă (IPN, 23 August 2018).
Accentul pe artificialitate creează percepția de accelerație a reformelor, dar din contul descreșterii calității și respectiv a durabilității lor. Până acum, cele mai artificiale schimbări au avut loc în justiție, iar cele mai profunde au vizat sectoarele tehnice, unde interesele forțelor politice sunt minore.
Ceea ce dezavantajează viitorul integrării europene din Moldova este că, pe de o parte, aflat la guvernare și motivat să rămână la putere, Partidul Democrat preferă ca UE să trateze în mod simplist reformele. Pe de altă parte, este vorba despre Partidul Socialiștilor, sprijinit de către președintele Igor Dodon și cotată cel mai înalt de către alegători, care țintește să ajungă la guvernare după alegerile din februarie 2019 și deja a semnalat apatie față de unele reforme (de exemplu, politicile de anti-discriminare). Celelalte partide importante tratează reformele ca pe un remediu împotriva intereselor oligarhice și a corupției. În acest sens, lupta împotriva corupției, depolitizarea instituțiilor sau perfecționarea legislației electorale au fost transformate în solicitări ale protestelor anti-guvernamentale, coordonate de către Partidul Platforma Demnitate și Adevăr și Partidul Acțiune și Solidaritate. Prin urmare, perspectivele integrării europene sunt nefaste pentru Moldova, dacă guvernarea va fi concentrată în mâinile Democraților, Socialiștii sau a unui tandem dintre aceștia.
Exploatarea vectorului european
Pe lângă artificialitatea integrării europene pe care încă mizează partidele aflate la guvernare, un alt viciu caracteristic lor este tentativa de a exploata în scopuri politice afilierea cu UE. Acest lucru în mod evident dăunează mersului reformelor convenite și susținute de instituțiile europene, care devin constrânse și subordonate ciclurilor electorale.
Din aceste considerente, unele reforme au o probabilitate ridicată de a fi inversate, iar altele sunt acomodate cu agenda politică internă a partidului de la guvernare. Prin urmare, în perioada 2009-2018, vectorul european a fost destinat masiv publicității și afișajului politic. Acest lucru explică zelul pentru „constituționalizarea” vectorului european, manifestat de către actuala guvernare. Dacă acest obiectiv este atins, atunci Partidul Democrat va reuși să se plaseze deasupra oricărui alt partid de orientare occidentală, confiscând retorica pro-europeană (IPN, 18 Decembrie 2017). Totodată, aceasta ar putea minimiza atractivitatea electorală a altor partide, care vor miza în exclusivitate pe asocierea cu UE. Rezultatul final poate fi însă primejdios pentru vectorul european, deoarece acesta va fi transformat din „concurent acerb” într-un „dușman” al adepților orientării pro-rusești și a celor care împărtășesc o viziune multivectorială asupra politicii externe. De fapt, aceasta va provoca o adâncire a polarizării, destructivă pentru coeziunea socială și relația stat-cetățean, și se va răsfrânge inevitabil asupra trăiniciei statalității moldovenești.
Focusarea pe valorificarea apropierii de UE, și nu pe exploatarea machiavelică a acestuia, este ceea ce caracterizează societatea civilă. Din cauza imaginii deteriorate a instituțiilor statului politizate și datorită expertizei și credibilității acumulate de sectorul non-guvernamental, cel din urmă este avantajat și avantajează procesul de integritate europeană. Fiind o sursă de informare credibilă pe intern și în exterior, cu o capacitate ridicată de semnalare a regreselor și de mobilizare a partenerilor externi, societatea civilă folosește integrarea europeană pentru propulsarea reformelor necesare pentru a revitaliza statul de drept și a restabili mecanismul de „limitări și echilibre” (“checks and balances”).
Riscul major pentru sustenabilitatea vectorului european, cauzat de politica profund utilitaristă a guvernanților în raport cu UE, este că același comportament se poate răspândi printre cetățenii moldoveni. De aceea, orice tentație de a exploata dialogul cu UE trebuie convertită în dorințe autentice de preluare și materializare a exemplelor de transformare, inspirate și încurajate de UE în timpul extinderii sale spre Est și mai târziu prin intermediul Parteneriatul Estic.
În loc de concluzie…
În decursul celor 27 de ani de independență, relația cu UE a fost folosită pe larg ca pe o sursă de exploatare a așteptărilor alegătorilor pauperizați și disperați, aflați în căutarea unor soluții importate din exterior, din regiuni guvernate mai eficient.
Chiar dacă prin integrarea europeană sunt realizate reforme menite să sporească transparența și responsabilitatea în activitatea instituțiilor statului, numărul, profunzimea și durabilitatea lor sunt limitate de interesele înguste ale partidelor de la guvernare. Deocamdată, integrarea europeană din Moldova se arată a fi neputincioasă în fața grupărilor oligarhice, care folosesc apropierea de UE pentru consolidarea influenței asupra procesului de luare a deciziilor politice și în detrimentul maximizării beneficiilor reale și pe termen lung pentru cetățeni.
Viitoarea traiectorie de dezvoltare a Moldovei este extrem de nesigură, iar incertitudinea este generată în principal de criza de legitimitate a guvernării și distorsionarea gravă a competiției politice în defavoarea opoziției extra-parlamentare. Disponibilitatea sprijinului acordat de instituțiile UE constituie în prezent unul din cei mai siguri factori de stabilitate pentru Moldova, chiar și într-un moment când proiectul european trece prin propriile crize existențiale.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.
