La Summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius, din 29 noiembrie 2013, Republica Moldova va intra într-o nouă fază de relaţii cu Uniunea Europeană. Ce aduce aceasta şi cum va influenţa ea viaţa cetăţenilor moldoveni de acasă şi de peste hotare? Ce avem de câştigat şi ce trebuie să facem fiecare dintre noi pentru ca acest beneficiu să devină posibil? Cum se vor răsfrânge noile condiţii asupra relaţiei Republicii Moldova cu alte ţări? Agenţia IPN îşi propune să caute împreună cu dumneavoastră răspunsuri la aceste şi alte întrebări care frământă societatea, în cadrul ciclului de materiale cu genericul: „Asocierea cu UE pe înţelesul tuturor” pe care îl iniţiază astăzi.
---

Analiză IPN: Aşteptările legate de Summitul de la Vilnius sunt multe şi variate, precum multe şi variate sunt interesele diferitor grupuri sociale din societatea moldovenească fragmentată puternic. Totuşi;putem vorbi despre două mari categorii de aşteptări: menţinerea sau preluarea puterii în Republica Moldova şi regimul liberalizat de vize în UE, obţinut cât mai repede pentru cetăţenii Moldovei. Prima mega-categorie de aşteptări ţine de interesele clasei politice, cea de-a doua – de ale societăţii.
---

Direct sau indirect, toată clasa politică moldovenească mizează pe rezultatele Summitului de la Vilnius, indiferent dacă arată acest interes pe faţă sau îl maschează. În linii mari, şi această mega-categorie de aşteptări se bifurcă în două: aşteptările guvernării şi aşteptările opoziţiei. Orice ar spune guvernarea şi opoziţia în sensul grijii pe care i-o poartă poporului şi interesului naţional în legătură cu acest Summit, interesul primar este menţinerea la putere, pentru unii, şi preluarea puterii, pentru alţii. 

Guvernarea are interes şi… obligaţie să rămână la guvernare

Oricât ar părea de straniu, guvernarea nu are aşteptări speciale pentru rezultatele propriu-zise ale Sumitului de la Vilnius. Pentru ea contează doar ca Summitul Parteneriatului Estic să aibă loc la data stabilită şi ca în ordinea de zi să figureze şi chestiunea Moldovei. Şi nu doar pentru că Acordul de Asociere şi cel de Liber Schimb, încorporat în primul, urmează doar să fie parafate şi nu semnate, ca în cazul Ucrainei şi Georgiei. Rezultatele Summitului sunt importante în măsura în care ajută partidele componente ale Coaliţiei Proeuropene să obţină, aproximativ peste un an, semnarea documentelor acestea, precum şi regimul liberalizat de vize în UE pentru moldoveni cât mai devreme. În acest sens, Vilniusul contează ca un prim pas real de afirmare a ireversibilităţii cursului european de dezvoltare a ţării. Dar, pentru ca acest prim pas să fie urmat de alţii, Coaliţia trebuie să se menţină la guvernare şi după Vilnius, şi după alegerile parlamentare ordinare de la sfârşitul anului viitor.

Respectiv: miza supremă pe care Coaliţia proeuropeană o poate urmări la Vilnius este folosirea tuturor acţiunilor legate de acest Summit pentru a-şi consolida poziţiile la guvernare şi a-şi asigura perpetuarea la putere pentru cel puţin încă un mandat de patru ani. În caz contrar, sunt puse sub pericol nu doar parafarea din anul acesta şi eventuala semnare din anul viitor a acordurilor menţionate, ci integrarea Moldovei în spaţiul european de valori, în ansamblu. Din acest punct de vedere, interesul politic al Coaliţiei Proeuropene de a se menţine la putere devine, în acelaşi timp, şi o obligaţie în faţa unei anumite părţi din societate care susţine cursul de integrare europeană a Moldovei. „Obligaţia” rămâne valabilă atâta timp cât încă nu şi-a anunţat apariţia o forţă politică ce ar convinge alegătorii că poate face ceea ce au început partidele aflate astăzi la guvernare mai bine ca ele.

Opoziţia parlamentară clatină barca la mijloc de mare

De cealaltă parte, sunt destul de multe şi destul de influente forţele care îşi anunţă interesul de a deturna acest curs de eurointegrare a Moldovei în favoarea ideii de integrare în Uniunea Euroasiatică. Este vorba, în primul rând, de influentul Partid al Comuniştilor, principala forţă de opoziţie parlamentară, de Partidul Socialiştilor, parţial şi indirect - de Partidul Liberal, cu câte câţiva reprezentanţi în Legislativul ţării. Pe moment, opoziţia parlamentară nu poate îndepărta, amâna sau anula prezenţa Moldovei la Summitul de la Vilnius pe cale parlamentară, pentru că nu dispune de suficiente voturi în acest sens. Şi atunci rămâne o singură pârghie accesibilă pentru ea: destabilizarea situaţiei politice interne în Republica Moldova în măsura în care Europa să se ferească de un astfel de partener, pentru a-şi proteja propria linişte. De aici şi acţiunile de protest masive, sistematice şi multilaterale, desfăşurate de primele două partide n umite, susţinute, direct sau indirect, de mulţi alţi actori politici, interni şi externi. De aici şi lozinca opoziţiei parlamentare privind debarcarea înainte de termen a actualei guvernări şi desfăşurarea alegerilor parlamentare anticipate. 

Desigur, actuala guvernare are multe păcate pentru care merită să fie taxată şi chiar înlocuită cu alta. Şi dacă nu era Vilniusul şi ceea ce va urma după Vilnius, opoziţia cel mai degrabă că ar fi respectat regulile luptei politice într-o societate democratică, pregătindu-se pentru alegerile ordinare din noiembrie 2014, acumulând şi utilizând abil metehnele partidelor din Coaliţia Proeuropeană, care, repet, sunt suficiente. Dar miza este mare şi pentru opoziţia parlamentară. Ca să stopeze procesul de eurointegrare şi să menţină şanse teoretice, cel puţin, pentru celălalt model integraţionist, nu are altă soluţie decât să vină la putere, eventual prin alegeri anticipate, desfăşurate cât mai degrabă sau în urma unor revolte populare, denumite „revoluţia de catifea”. După Vilnius, dar mai ales după semnarea Acordului de Asociere cu UE, care prevede şi efecte juridice, cursul european al Republicii Moldova devine ireversibil la modul real. Desigur că, în actualele condiţii, este mult prea exagerată analogia dintre zilele de 29 noiembrie 2013 şi 2 martie 1992, dar pentru relevanţă vom apela la ea. Pe 2 martie 1992 forţele ostile Republicii Moldova au declanşat conflictul armat de la Nistru unul din scopurile nedeclarate fiind zădărnicirea intrării acesteia în Organizaţia Naţiunilor Unite exact în această zi.

Opoziţia extraparlamentară în expectativă

Opoziţia parlamentară, cea de stânga, de dreapta şi de centru, este în situaţie delicată. Partidele extraparlamentare care împărtăşesc opţiunile europene ale guvernării se feresc să o susţină deschis, pentru că ar ajuta-o să-şi fortifice poziţiile acum şi la alegerile parlamentare din anul viitor. Şi nimeni nu vrea să-şi sape propria groapă. În plus, trag la cântar şi „metehnele” guvernării, de atâtea ori şi atât de dur criticate de unele partide extraparlamentare, în special Mişcarea Antimafie, Partidul Naţional Liberal şi Partidul Popular. Din aceleaşi considerente partidele extraparlamentare de stânga nu se grăbesc să servească drept combustibil pentru „locomotivele” opţiunii euroasiatice din Moldova. Este adevărat că şi partidele parlamentare, de stânga, de centru şi de dreapta, nu stimulează un comportament mai activ al formaţiunilor din afara Parlamentului, în susţinerea unei sau altei idei integraţioniste, fie din aroganţă, fie din insuficienţa capacităţilor de comunicare, fie din alte motive.  Astfel încât până la Vilnius, dar şi după Vilnius, nu putem pune mari speraţi în apariţia unui echivalent moldovenesc al „Declaraţiei de la Snagov”, semnată câţiva ani în urmă aproape de toate forţele politice, dar şi alte organizaţii relevante, din România, în sprijinul cursului de integrare europeană a ţării.

Moldovenii vor să circule liber în Europa

Partidele politice la care ne-am referit mai sus reprezintă diferite grupuri sociale cu viziuni diferite asupra cursului de dezvoltare al ţării în care trăiesc. Unele sondaje atestă chiar jumătate la jumătate pentru Uniunea Europeană, existentă, şi Uniunea Vamală, abia în proiect. Pe moment, însă, există un punct comun care îi uneşte aproape pe toţi cetăţenii Republicii Moldova.  Aproape toţi râvnesc (sau nu s-ar împotrivi măcar) să circule liber în spaţiul european. Putem afirma că aceasta este aşteptarea cea mare pe care o are aproape întreaga societate pentru Summitul de la Vilnius. Şi nu este o aşteptare exagerată. Pe lângă parafarea celor două acorduri, semnarea cărora poate avea loc aproximativ într-un an, la Summitul de la Vilnius, Republica Moldova urmează să obţină reacţia pozitivă a Comisiei Europene vizând liberalizarea regimului de vize pentru moldoveni în spaţiul UE. O eventuală recomandare a Comisiei Europene făcută Parlamentului European la Vilnius ar însemna o decizie favorabilă a acestuia adoptată până la mijlocul lunii aprilie a anului viitor. Ar fi un beneficiu foarte important şi foarte palpabil pentru cetăţenii Moldovei, legat de procesul de integrare europeană a ţării.

Repet; este un beneficiu pe care moldovenii l-ar putea obţine real şi într-un viitor apropiat. Acest viitor s-a apropiat simţitor după presiunile recente exercitate de Federaţia Rusă asupra Moldovei şi altor ţări din Parteneriatul Estic. Este deja cunoscută reacţia UE,  în cazul embargoului rusesc la vinurile moldoveneşti, ca manifestare de solidaritate sporită demonstrată pentru Republica Moldova. De asemenea, se cunoaşte că în cercurile înalte de la Bruxelles răsună îndemnuri de liberalizare a regimului de vize pentru moldoveni „aici şi acum”, ca răspuns la realele sau eventualele restricţii impuse migranţilor moldoveni în Rusia. Forţele politice care vor obţine acest beneficiu, vor avea un mare atu în confruntarea politică pentru putere în perioada următoare. Iar forţele politice care, eventual, ar încerca, după aceea, să deturneze cursul european al Moldovei, vor trebui să aibă de furcă, în primul rând, cu propriii cetăţeni care nu vor dori să renunţe la libera circulaţie în spaţiul european.

Valeriu Vasilică, IPN