Concurenţii electorali implicaţi în actuala campanie pentru alegerile locale au antrenat în luptă resurse fără precedent, inclusiv financiare, tehnologice, de PR, de personal, ideologice, administrative etc, resurse oficializate şi subterane, cu ţintă imediată şi de perspectivă. Desigur, aceştia mizează să-şi recupereze resursele după alegeri, pentru că politicienii, prin definiţie, nu sunt filantropi. [„Cherchez la Famme”] Campania electorală a fost pregătită mult înainte şi a început cu mult mai înainte decât însăşi perioada electorală, uneori pe muchie de cuţit în raport cu respectarea legii. Setul mare de panouri scumpe privind „soluţiile” oferite chişinăuienilor de către doi viitori concurenţi electorali şi de troleibuze nou-nouţe aduse la ţanc sunt doar nişte exemple, însă foarte relevante în acest sens. Concurenţii recurg la procedee noi, de asemenea mai consumatoare de resurse, pentru prezentarea „mărfii” electorale, gen lansări ale programelor electorale pe compartimente sau aşa-numitele dezbateri publice {(vezi analiza la temă, publicată pe 16 mai 2011 )}, cu deplasarea unui număr mare de persoane, inclusiv din presă, inclusiv plătită, în locuri diferite, de regulă, în aer liber. Şi tipărirea unor falsuri de pe publicaţii periodice constituie o faţetă electorală nouă care implică multe resurse şi mult risc. Se creează impresia că în această campanie s-a investit mult mai mult decât în cele legate de referendumul constituţional şi alegerile parlamentare din noiembrie 2010, dacă nu chiar în ambele luate împreună. Aşa cum nimic în această lume, inclusiv politico electorală, nu apare întâmplător, urmează să căutăm miza pentru care se fac toate acestea. Şi, poate, autorii. Cum s-ar spune: „Cherchez la Famme”. Evident, această miză urmează a fi căutată în sfera politicului, respectiv, a menţinerii şi preluării puterii. În acest sens, o miză mai mare decât provocarea, desfăşurarea şi câştigarea alegerilor parlamentare anticipate nu poate exista. Aceasta pentru că puterea centrală este mai jinduită şi oferă mai multe avantaje partidelor aflate la guvernare decât cea locală. Există mai mulţi indicii pentru o astfel de concluzie. [Localele ca test pentru parlamentare] Alianţa pentru Integrare Europeană nu a izbutit să alegă preşedintele ţării şi, respectiv, nu a reuşit depăşirea crizei politice. Cu trecerea timpului, cu voie sau fără voie, AIE îşi îngustează marja de manevră împingând situaţia spre unica soluţie clară – alegerile parlamentare anticipate. Evident, situaţia AIE şi a partidelor componente în eventualele alegeri anticipate şi după acestea depinde de scorul pe care îl vor înregistra în alegerile locale din 5 iunie. Starea de spirit a electoratului, din iunie şi până prin noiembrie-decembrie, când ar putea avea loc anticipatele, nu se va schimba mult. Sau dacă se va schimba, atunci nu în favoarea AIE: vine frigul, vin facturi mai mari la încălzire şi la toate celelalte servicii posibile, vin decepţii şi mai mari ca până acum etc... Din aceleaşi considerente, fiecare dintre componentele AIE are grijă şi de... (sau, poate, mai întâi de...) propriile performanţe în alegerile locale. Prin aceasta se explică rivalităţile dure în interiorul AIE. Pentru PCRM alegerile anticipate sunt unica-unica şansă de a reveni la guvernare în plan naţional, dar rating-ul formaţiunii se va contura în alegerile locale şi, în special, în cursa pentru Primăria şi Consiliul municipal al Chişinăului. Cine deţine capitala, deţine toată ţară – niciodată nu a fost mai aproape de adevăr acest slogan vehiculat ani în şir. Şi dacă în ultimii 10 ani comuniştii au călcat de mai multe ori pe aceeaşi greblă, mizând mai mult pe „ochii frumoşi” ai formaţiunii, ai liderului Vladimir Voronin şi ai resursei administrative, parţial cu iz poliţienesc, decât pe personalităţi credibile, acum se pare că Igor Dodon este el însuşi o figură destul de atractivă pentru o parte din alegători. Tradiţional, comuniştii iau destul de multe mandate şi în Consiliul municipal din capitală. Un eventual scor favorabil pentru PCRM în locale va face formaţiunea şi mai puţin cooperantă în negocierile privind alegerea candidaturii AIE în funcţia de şef al statului, poziţie care se va solda inevitabil cu alegeri parlamentare anticipate. Dar şi schimbarea semnificativă a raportului de forţe în interiorul AIE, conform rezultatelor alegerilor locale, va spori tentaţia celor cu scor mai bun să-şi încerce norocul în noile anticipate parlamentare, eventual, pe contul actualilor parteneri de coaliţie. Astfel, şi componentele AIE, şi PCRM investesc mult, riscă mult şi mizează mult în aceste alegeri locale, ţinta principală fiind menţinerea sau preluarea puterii la nivel naţional. [Plecarea lui Godea, retragerea lui Bodiu şi „avantajul” lui Chirtoacă] Această miză enormă dictează concurenţilor electorali mişcări noi, netradiţionale, neaşteptate, foarte costisitoare şi foarte riscante. Una din aceste mişcări a fost retragerea din cursa pentru primăria capitalei a candidatului Partidului Liberal Democrat, Victor Bodiu. Este de crezut că a fost o decizie grea pentru o formaţiune care se pretinde lider în alianţa de guvernământ şi, cel puţin, pe picior de egalitate, după potenţial, cu partidul de opoziţie PCRM. A fost o decizie pe care PLDM ar fi evitat-o, posibil, dacă miza formaţiunii era doar primăria Chişinăului. Şi dacă şi PCRM miza doar pe primărie. Dar pentru că la mijloc este o miză atât de mare pentru PLDM, ca formaţiune cu identitate şi interese proprii, este de aşteptat că sprijinul promis candidatului Partidului Liberal, Dorin Chirtoacă, nu va fi suficient de sincer şi suficient de semnificativ. Cel puţin aşa trebuie înţeles faptul că nici la două săptămâni de la promisiunea făcută nu au fost demontate panourile masive şi impresionate cu inscripţia „Votează Victor Bodiu primar”, pe fundalul portretului-tandem Filat-Bodiu, care mai mult induc electoratul în eroare. Nu pare deloc întâmplător şi faptul că acum două zile în cutia poştală a autorului analizei, ca şi ale tuturor vecinilor de bloc, au fost plasate masiv postere cu acelaşi conţinut, executate la o calitate foarte înaltă. S-ar putea ca Dorin Chirtoacă să nu poată conta pe sprijinul partenerilor din AIE în confruntarea cu candidatul PCRM şi din cauza altei mişcări electorale neaşteptate, puternice şi imprevizibile ca efect – plecarea din PLDM a fostului prim-vicepreşedinte Mihai Godea şi înscrierea acestuia în calitate de candidat independent pentru primăria capitalei. În principal, prin această prismă ar urma să fie privite şi retragerea lui Victor Bodiu, şi comportamentul lui Vlad Filat, precum şi al altor actori politici importanţi, deocamdată, neobservaţi în prim-planul scenei politice. Eventual, pe aceştia Vlad Filat i-a numit în repetate rânduri „păpuşari”, dacă, eventual, nu el este unui dintre ei. În politica moldovenească totul este posibil, cu atât mai mult, cu cât procedee de acest gen sunt cunoscute şi utilizate pe larg în sfera politică (şi de afaceri) din ţări cu tradiţii politice mult mai vechi. Una din denumirile acestor procedee ar fi „cal-paravan” {(din engl. „stalking-horse”)}. Despre aceasta, însă, precum şi despre fenomenul fragmentării şi reformatării eşichierului politici moldovenesc, în episodul II al analizei Info-Prim Neo „Miza alegerilor locale 2011 este alegerile parlamentare anticipate”. [Valeriu Vasilică, Info-Prim Neo]