În iulie 2014, Agenţia de presă IPN a desfășurat o campanie de informare întitulată: „Mituri şi adevăruri despre Acordul de Asociere”, care a avut menirea să abordeze principalele temeri legate de procesul de semnare şi ratificare a respectivului acord. La aproximativ trei ani distanţă, revenim la aceleaşi surse şi la aceleaşi subiecte pentru a vedea cum s-au schimbat lucrurile în evoluţie şi dacă aşteptările din ajunul semnării Acordului de Asociere cu UE s-au adeverit.
---
„UE va fi singurul beneficiar adevărat al Acordului de Asociere, deoarece nu are nevoie de reforme costisitoare pentru a avea acces la piaţa moldovenească.”
Expertul IDIS „Viitorul”, Ion Tăbârţă, spune că de Acordul de Asociere are nevoie Republica Moldova. Acesta este un plan de modernizare instituțională a țării şi nu neapărat vorbește despre obligativitatea integrării europene a Republicii Moldova, cu toate că acest lucru nu-l exclude. Acordul de Asociere poate fi o etapă de pregătire pentru integrarea europeană.
„De acest acord are nevoie Republica Moldova pentru a avea democrație instituțională funcțională. Pentru a avea o bunăstare economică. Însă, din păcate, din anumite motive, puțin ce am implementat la modul real din acest Acord de Asociere. De acest acord are nevoie, în primul rând, Republica Moldova şi, în al doilea rând, Uniunea Europeană”, a spus Ion Tăbârţă.
Potrivit expertului, Uniunea Europeană o duce bine şi fără Moldova şi poate să o ducă în continuare bine, neavând asemenea documente cadru. Republica Moldova are însă nevoie de asemenea documente cadru. Problema este că, şi cu suportul europenilor, Republicii Moldova nu i-au reușit foarte multe deocamdată.
„Ar fi fost ideal dacă la momentul semnării Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană deja eram un stat dezvoltat, prosper economic, funcțional democratic şi nu aveam nevoie de suportul nimănui. Acum, prin acest acord, ne-am luat anumite angajamente. Trebuie să înțelegem că acest acord este o foaie de parcurs pentru noi, pe care noi nu am realizat-o”, a mai spus expertul.
Acesta a opinat că nicidecum nu putem afirma că după semnarea Acordului de Asociere lucrurile s-au schimbat radical. Problemele apărute au fost declanșate mai înainte, dar au erupt, în special în perioada următoare semnării Acordului de Asociere, şi anume: furtul din sectorul financiar-bancar.
„Faptul că Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană nu funcționează cum ar trebui sau, mai bine zis, cum erau așteptările, de vină suntem noi, nu Uniunea Europeană. Pentru că, până la urmă, reformele trebuie să le facem noi, nu Uniunea Europeană, nu partenerii europeni. Ei doar ne acordă suport în a ne facilita realizarea acestor reforme. Dar reformele trebuie să fie realizate de către noi, cei din interior. Lucru pe care nu am reuşit să-l facem”, a concluzionat Ion Tăbârţă.
Alina Marin, IPN
Articolul la aceeași temă, publicat în iulie 2014, poate fi accesat aici.