Op-Ed
	Deficitul de forțe politice integre din Moldova, deocamdată nu-i permite UE să mizeze pe agenți transformatori de încredere...
Dionis Cenuşa

Amenajarea unor relații echilibrate atât cu Occidentul cât și cu Rusia reprezintă un obiectiv veșnic al forțelor aflate în competiție pentru puterea politică în Moldova. Guvernarea de la Chișinău cu simpatii pro-UE urmărește un scop identic. Articolul semnat de către liderul democraților, Vlad Plahotniuc, (Foxnews, 7 ianuarie 2017), evidențiază o paralelă între resetarea relațiilor ruso-americane, anunțată de către Donald Trump, și planul Chișinăului de reconciliere cu Moscova. Articolul dat reflectă viziunea politică a actualei guvernări, în care integrarea europeană este o prioritate, la fel ca și resuscitarea relațiilor politico-economice cu Rusia. Partidele de la guvernare demonstrează încă o dată că sunt ghidate de calcule politice interne, realitățile geopolitice din regiune fiind în totalitate omise.

Despre dependența față de Rusia

Datorită moștenirii istorice, Moldova păstrează diferite forme de dependență în raport cu Rusia. Acest lucru este la fel probat de oscilarea permanentă a electoratului între Est și Vest. Mișcarea dihotomică reiese din interesul pragmatic față de modelul european de funcționare a statului și, respectiv, percepțiile, mai degrabă iluzorii, față de modelul rusesc, nesustenabil fără un regim politic nedemocratic și o petro-economie (bazată pe exporturi de hidrocaruburi).

Integrarea europeană reprezintă un instrument extrem de util pentru a corecta dependența excesivă față de Rusia și consecințele perverse ale acesteia (embargouri comerciale), în primul rând, prin fortificarea funcționalității statului moldovenesc. Acțiunile guvernărilor pro-europene în direcția UE au întâmpinat contra-acțiuni ample din partea Rusiei (sancțiuni comerciale, embargouri, campanii informaționale de denigrare etc.), derulate pentru a amplifica costurile politice și economice ale clasei politice cu viziuni pro-EU.

Diversificarea comerțului exterior, prin accederea pe piața UE, sau interconectările energetice cu sistemul energetic european via România, pot doar diminua influența factorului rusesc. Eliminarea definitivă a dependenței față de Rusia este practic imposibilă din motive economice, politice și de securitate obiective. De aceea, dezideratele politice care promit acest lucru nu reprezintă altceva decât populism pur.

Din motive practice, pentru țările ex-sovietice membre ale CSI, este la fel neaplicabilă combinarea unui dialog aprofundat cu UE și menținerea unor relații pozitive cu Rusia. Or, cea din urmă se opune oricărei extinderi a influenței europene mai departe de frontierele externe estice actuale ale UE. Pe de o parte, UE este văzută ca și contrapondere naturală la influența rusească, exercitată în zonă prin lărgirea forțată a Uniunii Economice Euroasiatice (cazul Armeniei în Caucazul de Sud). Iar, pe de altă parte, modelul european conține riscuri pentru întregul sistem politic rusesc, profund corupt, construit pe o democrație “de fațadă” și cu legitimitate, rezultată din nimicirea de facto a gândirii critice în rândul cetățenilor ruși. Așadar, succesul integrării europene în țările Parteneriatului Estic depinde într-o măsură mare de bunăvoința și toleranța Rusiei față de prezența UE în regiune. În orice caz, reușita Rusiei în boicotarea integrării europene este proporțională cu gradul de ineficiență și corupție a clasei politice din țările Parteneriatului Estic.

Intențiile de politică externă multivectorială a Chișinăului

Articolul semnat de către liderul democraților, Vlad Plahotniuc, este întâi de toate o formă prin care acesta vrea să iasă în evidență, folosind subiecte de anvergură internațională, cum este dialogul ruso-american. Totodată, articolul descrie strategia geopolitică a guvernării și a partidului lui Plahotniuc față de Occident (SUA și UE) și Rusia. Este evident faptul că guvernarea vrea sa extragă foloase din promisiunea lui Donald Trump de a reseta relațiile cu Rusia.

Mai puțină confruntare între SUA și Rusia, promisă de Trump și dorită de Plahotniuc, ar trebui să înceapă cu renunțarea la sancțiunile economice și politice. Acestea însă sunt produsul acțiunilor Rusiei de destabilizare (militarizarea și propagarea separatismului, anexarea teritoriilor) a Ucrainei. Cât timp Rusia nu îndeplinește Acordul de la Minsk, discuțiile despre eliminarea sancțiunilor sunt periculoase și pot stimula și mai multă agresivitate din partea Rusiei. Dar acest lucru este, evident, trecut cu vederea de către Plahotniuc, care exclude factorul ucrainean definitiv din calculele sale geopolitice.

În mod repetat, Plahotniuc revine la ideea unei Moldove care este un pod între Est și Vest. În practică, Rusia nu acceptă intermediari în relația cu Vestul, pe care aceasta o vrea pe picior de egalitate. De aceea, asumarea rolului de  “punte” este pe cât de nepractică, pe atât de neserioasă, având în vedere alătura conflictelor generate de o Rusie tot mai anti-occidentală.

Articolul punctează corect că majoritatea moldovenilor exprimă simpatii pro-UE și, totodată, nu sunt anti-ruși. Problema constă însă în altceva. Rusia consideră că mișcarea Moldovei în direcția UE este îndreptată contra sa, dintr-o perspectivă geopolitică mai largă. De aceea, argumentele și probele care dovedesc inofensivitatea și utilitatea integrării europene nu contează deloc pentru Rusia. Or, Moldova, la fel ca și Ucraina sau Georgia, sunt considerate ca zone vulnerabile în arcul de influență rusească. Pentru a repara situația, integrarea europeană trebuie pentru început încetinită, iar ulterior abandonată definitiv în fiecare dintre aceste țări. Aceasta, dacă Rusia nu reușește să schimbe UE din interior, ca urmare a ascensiunii unor populiști pro-ruși și eurosceptici de-a lungul lui 2017 (Franța, Olanda, Germania). În final, aceasta poate duce la temperarea sau chiar încetarea exportului modelului european în vecinătatea sa estică. În mod inevitabil, starea de “fatigue” în rândul cetățenilor Est-europeni va spori, înrădăcinând și mai puternic euroscepticismul.

Este vizibilă încercarea lui Vlad Plahotniuc de a sublinia aspirațiile pro-europene ale guvernării, în contextul preluării președinției de către Igor Dodon, declarat pro-rus. În acest sens, articolul reamintește despre competențele simbolice ale președintelui, care îl împiedică să influențeze efectiv politica externă. Scopul nu este doar de a asigura partenerii externi că Moldova nu își va schimba vectorul european, dar și de a arăta că democrații sunt pro-occidentali.

În fine, articolul semnat de Vlad Plahotniuc reînvie discuțiile vechi despre politica externă multivectorială. Dar acesta nu propune nicio soluție viabilă, care să ia în calcul viziunea geopolitică a Rusiei, pentru care integrarea europeană în Europa de Est este ceva incompatibil, ba chiar o problema existențialistă.

În loc de concluzie…

Guvernarea de la Chișinău declară fidelitate față de vectorul european și valorile occidentale, dar și un interes accentuat pentru relații bune cu Rusia. Însă aceasta nu explică cum pot fi împăcate valorile occidentale, dorite în Moldova, cu o reanimare a dialogului cu Rusia, care depune eforturi enorme pe a le contracara. În jocul pentru politică externă multivectorială, forțele politice atât pro-UE cât și pro-ruse pierd simțul realității geopolitice, unde Rusia vrea să rebuteze proiectul european în forma în care acesta se află acum.

Până în prezent, dependența față de Rusia a fost folosită de către aceasta în scopuri destructive. Niciodată, factorul rusesc nu a jucat un rol pozitiv în promovarea anumitor reforme, nici măcar în promovarea unei soluții viabile pentru conflictul transnistrean, exploatat de Moscova deja 25 de ani. În comparație cu aceasta, factorul european pretinde să fie un promotor al schimbărilor pozitive, demonstrate prin proiecte de dezvoltare concrete. În ambele cazuri, însă, corupția clasei politice amplifică deficiențele dependenței față de factorii externi. Or, deficitul de forțe politice integre din Moldova, deocamdată nu-i permite UE să mizeze pe agenți transformatori de încredere. Aceasta este una din explicațiile defraudării sistemului bancar sub guvernarea partidelor cu sentimente proeuropene, dar cu comportament caracteristic mai degrabă clasei politice din Rusia.

Desigur, Rusia este importantă ca piață de desfacere, piață de angajare sau exportator de hidrocarburi. Dar, la fel, mulți moldoveni lucrează în UE sau în SUA, tot acolo sunt livrate și bunuri moldovenești. Diferența este însă că nici UE și nici SUA nu folosesc dependențele Moldovei pentru a-i limita suveranitatea, opunându-se astfel reformelor.

În fine, pentru Moldova este esențial ca dependența față de factorii externi să fie dozată, iar cea nocivă eliminată, în general. Dar pentru a beneficia la maxim și în mod pozitiv de influența venită din exterior, Moldova are nevoie de o clasă politică transparentă, integră și democratică, care încă în mare parte lipsește.

IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.