Mișcările de rezistență anticomunistă au creat platforme pentru renașterea națională

Mișcările de rezistență anticomunistă au devenit, după căderea URSS, platformele care au înfăptuit schimbarea și au continuat tendința spre renaștere națională. Asta s-a întâmplat în Lituania, de exemplu, nu și în Republica Moldova. O opinie în acest sens a fost exprimată de Virgiliu Bîrlădeanu, conferențiar universitar, doctor în istorie, șef Secție Istoria contemporană, Institutul de Istorie, în cadrul interviului intitulat „Motivele, formele și efectele rezistenței antisovietice”, realizat de IPN.

Virgiliu Bîrlădeanu menționează că puțini erau cei care anticipau că acest colos, Uniunea Sovietică putea să se destrame, dar asta nu i-a oprit pe cei încadrați conștient în mișcările de rezistență să continue lupta și să nu-și piardă speranța. „Foarte multe răbufniri erau ocazionale, în funcție de provocările care apăreau sau situația creată, avem o serie de răscoale în 1953 -1954. A decedat tiranul Stalin și într-o serie de lagăre de concentrare oamenii s-au răsculat cu gândul că au dreptul la libertate. Au fost mișcări în rândul muncitorilor, provocate de situația economică proastă. Așa cum a fost la Brașov, România când oamenii au ieșit în stradă cerând condiții mai bune. Revoltele spontane vorbesc despre faptul că în Uniunea Sovietică nu era acea bunăstare sovietică care se pretinde că a fost”, spune istoricul.

Virgiliu Bîrlădeanu susține că atunci când a căzut URSS, statele și societățile care au fost în avangarda acestei mișcări de rezistență anticomunistă au creat platforma pe care s-a lansat schimbarea.

„Vorbind despre Lituania, unde exista această memorie colectivă, unde a existat o rezistență culturală continuă, la momentul lansării acestor procese de destrămare a Uniunii Sovietice, ei erau deja pregătiți pentru acest lucru. Ei aveau deja și atitudinea bine formată, iar oamenii care s-au lansat au făcut-o conștient, nu din rândul nomenclaturiștilor, dar din rândul intelectualilor. Din păcate, noi nu am putut păstra această tendință spre renaștere națională și democratizare a societății și în 1994 s-a văzut foarte bine o revenire a nomenclaturii autohtone în rândul conducerii statului. Evident asta ne-a marcat, iar examenul democratizării și schimbării societății economice și sociale noi nu l-am susținut și am pierdut trei decenii, vă spun lucrul acesta cu certitudine”, a declarat Virgiliu Bîrlădeanu.

Totodată, Virgiliu Bîrlădeanu explică de ce unii încă mai au o doză de nostalgie după așa-zisa bunăstare din Uniunea Sovietică, menționând că de ea aveau parte doar nomenclaturiștii, însă pentru majoritatea populației acea bunăstare era de neatins. „Tocmai din această cauză, în anii 90, lumea s-a revoltat contra nedreptății statului, care crea o situație specială pentru nomenclaturiști și devenise sufocantă pentru societatea care nu mai accepta aceste nedreptăți sociale.

Interviul a fost realizat în cadrul ciclului „100 de ani de URSS și 31 de ani fără URSS: Nostalgia după Himere”. Agenția IPN desfășoară acest ciclu cu sprijinul Fundației germane Hanns Seidel.

Dvs. folosiți o componentă de ADS Blocker.
IPN e menținut din publicitate.
Susțineți presa liberă!
Unele funcționalități pot fi blocate, vă rugăm să dezactivați componenta de ADS Blocker.
Mulțumim pentru înțelegere!
Echipa IPN.