„Politicile publice nu oferă alternative familiilor cu copii şi, astfel, sunt nevoită să constat cu tristeţe că maternitatea a ajuns să fie sancţionată”, a declarat Daniela Terzi-Barbăroşie, preşedintă a Consiliul Naţional al ONG, directoare executivă a ONG-ului Centrul „Parteneriat pentru Dezvoltare” în interviul {„Pentru mine Ziua de 8 martie este sărbătoarea mea profesională”}, acordat Agenţiei Info-Prim Neo. Potrivit Danielei Terzi-Barbăroşie, maternitatea ajunge să fie sanţionată în câteva rânduri. „O dată prin lipsa de servicii sociale de calitate la care să apeleze familia cu copii atunci când ambii părinţi doresc să-şi continue cariera şi a doua oară, mai dur, la etapa când mama copilului, care şi-a luat concediu prelungit pentru a îngriji de copil până acesta va merge la grădiniţă (3-4 ani), decide să revină la locul de muncă precedent şi îl găseşte ocupat. Sau când merge la alte interviuri de angajare şi este discriminată, în raport cu un contracandidat bărbat, tocmai pentru care are un copil, care este încă la vârsta când se îmbolnăveşte mai des şi niciunui angajator nu i-ar place un angajat care solicită lunar concediu pe motiv de boală a copilului. Sau pentru că în acei 3 ani cât mama unui copil l-a îngrijit acasă, colegul ei bărbat a mers la instruiri, a beneficiat de traininguri de specialitate etc., - a crescut din punct de vedere profesional şi, bineînţeles că acest lucru îi garantează un avans în raport cu o femeie. Iată acestea sunt paradoxurile de care încă ne cramponăm şi care menţin dilema femeilor – carieră sau familie – chiar şi acum, în secolul XXI”, a spus Daniela Terzi-Barbăroşie. Ea afirmă că legislaţia Republicii Moldova garantează drepturile egale ale femeilor şi bărbaţiilor de a participa la viaţa economică şi socială, de a se pregăti şi forma într-o anumită profesie, de a se angaja, promova şi participa la distribuirea beneficiilor, de a se bucura de protecţie socială în anumite situaţii. Cu toate acestea, situaţia reală a femeii este în „disonanţă crasă” cu prevederile legislative. „Faptul că legile, {de jure}, apără femeile, le tratează egal şi susţin promovarea lor, nu înseamnă că femeile sunt apărate, nediscriminate şi promovate {de facto}, de societate”. Daniela Terzi-Barbăroşie fixează printre problemele şi obstacolele frecvente pe care le înfruntă o femeie – medie din Moldova discriminarea de gen în relaţiile sociale şi profesionale; abordarea misogină şi sexistă; segregarea şi discriminarea profesională, inclusiv disparităţile de venit, chiar dacă principiul „la muncă egală salariu egal” este consacrat juridic; protecţia socială insuficientă; sistemul de pensii care nu asigură minimul necesar; educaţia de gen care tratează femeia unilateral şi inadecvat; problemele legate de infrastructură şi transport. Potrivit ei, şi mai gravă este situaţia femeilor cu status social mai nefavorabil decât cel mediu: „De exemplu, o femeie de vârstă medie, care locuieşte în satul X, unde nu există sistem de canalizare, aprovizionare cu apă şi gaz, iar transportul public spre raion este o dată în săptămână, este o mamă care creşte singură 2 copii, unul dintre ei fiind grav bolnav şi care lucrează în calitate de asistentă medicală, responsabilă de 3 sate din împrejurimi. Trist, nu?. Sau o femeie în vârstă, de etnie romă, cu o pensie de invaliditate, dar si un hectar de pământ, fără copii şi văduvă. E deja mult mai complicat, nu?” Referindu-se la realizările cele mai importante a femeilor din Moldova, Daniela Terzi-Barbăroşie, sunt cele pe care acestea le înregistrează în viaţa de zi cu zi, „prin puterea personală pe care o au, materializată în felul înţelept şi elegant de a-şi duce poverile, dar şi a vorbi despre ele, de a le aduce pe agenda publică; de a gestiona cu succes propria gospodărie, dar şi primăria; de a naşte şi făuri pui de om; de a crea o atmosferă agreabilă oriunde ar fi, de a soluţiona eficient problemele familiei, dar şi a comunităţii şi a ţării, de iubi şi a fi demne de iubirea celor din jur”.