Justiția din Republica Moldova este în impas. Instanțele sunt din ce în ce mai aglomerate, deoarece zeci de judecători cărora le-au expirat mandatele și nu au primit împuternicire până la plafonul de vârstă, așa cum prevede legea. Unele dosare nu au mai avut ședințe de judecată chiar și de 2 ani. Câte condamnări sunt pronunțate anual împotriva Moldovei? Ce se întâmplă cu dosarele repartizate judecătorilor cărora între timp le-au expirat mandatele? Cine plătește despăgubirile decise de CEDO în cazul încălcării drepturilor cetățenilor moldoveni din regiunea transnistrean? Despre acestea și alte subiecte - în interviul video, realizat de Octavian Bratosin cu judecătoarea Maria Frunze de la Judecătoria Chișinău, care este și și unul dintre candidații înscriși la concursul pentru funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii.
---

IPN: Stimată doamnă Maria Frunze, unde se află acum Republica Moldova la capitolul „CEDO și drepturile omului în Republica Moldova”?

Maria Frunze: Republica Moldova a ratificat Convenția Europeană în 1997 și tot în acel an a intrat în vigoare. Peste 10 zile se împlinesc 25 de ani de la implementarea ei. Anual se publică un raport de activitate. Din raportul pentru 2021, rezultă că CEDO a examinat peste 44 de mii de cereri, mai mult de jumătate fiind depuse împotriva Federației Ruse și Turciei. Cele mai multe condamnări au fost pronunțate împotriva Federației Ruse, Ucrainei și României. La polul opus se află Finlanda și Irlanda cu nicio condamnare. Din 1997 până în 2021, RM a avut 451 de condamnări la CEDO, în medie, cam 20 de condamnări anual. Anul trecut au fost 68 de condamnări la CEDO. Numărul mare de condamnări este determinat de creșterea numărului de cereri. Asta deoarece a crescut gradul de educație juridică a cetățenilor și pregătirea profesională a avocaților.

IPN: Asta înseamnă că cetățenii moldoveni sunt din ce în ce mai conștienți de drepturile lor și sunt conștienți atunci când li se încalcă aceste drepturi. Unde sunt constatate cele mai multe abateri și încălcări ale drepturilor omului în țara noastră?

Maria Frunze: Pe primul loc se situează neexecutarea hotărârilor judecătorești sub aspectul articolul 6 din Convenția Europeană, mai sunt nerespectarea termenului rezonabil de examinare a cazurilor, condițiile inumane și degradante de detenție, aplicarea torturii, investigarea ineficientă a cauzelor de maltratare și de deces a persoanelor.

IPN: Aceste condamnări se reflectă în buget, Republica Moldova plătește anual milioane de euro despăgubiri pentru că instituțiile de stat nu și-au făcut treaba sau și-au făcut-o defectuos. Ce se poate face pentru ca aceste despăgubiri să se reducă? La ce capitol există șanse reale ca numărul de condamnări să scadă?

Maria Frunze: Condamnările pot fi evitate dacă autoritățile vor lua măsuri pentru soluționarea anumitor probleme sistemice, cum ar fi condițiile de detenție. Guvernul a discutat despre construirea unui nou penitenciar. În 2015, CEDO a pronunțat prima cauză cvasi-pilot împotriva Republicii Moldova și a pus în sarcina autorităților să elaboreze mecanisme interne de compensare și prevenire a încălcărilor pe aspectul condițiilor inumane și degradante de detenție, dat fiind numărul mare de cereri aflate pe rolul CEDO. În 2018, au fost adoptate acte normative în acest sens și azi avem mai multe mecanisme de compensare a deținuților pentru aceste încălcări. Judecătorul aplică acest mecanism prin reducerea pedepsei inculpaților, dacă se constată deținerea în condiții inumane și degradante. Dar acestea sunt doar mecanisme de compensare și nu de prevenire.

IPN: Asta înseamnă că aceste condiții de detenție sunt în continuare sub standard, iar deținuții primesc o pedeapsă mai mică în schimbul renunțării la sesizarea CEDO pe subiectul condițiilor inumane de detenție?

Maria Frunze: Exact. Din statistica CEDO, numărul de condamnări pentru condiții de detenție inumane și pe articolul 6, neexecutarea hotărârilor judecătorești s-a redus datorită mecanismelor interne adoptate – legea 87 și reducerea pedepsei condamnaților. Dar asta nu înseamnă că statul nu plătește pentru aceste încălcări, aceasta se întâmplă prin intermediul hotărârilor pronunțate de instanțele naționale.

IPN: Adică e o rezolvare temporară a unei probleme care trebuie adresată și rezolvată în timp.

Maria Frunze: Da, deja autoritățile iau măsuri pe aspectul termenului rezonabil de examinare a cazurilor, pentru reducerea volumului de lucru în instanțe. Un aspect ar fi implementarea medierii, atât pe civil cât și pe penal. O altă problemă ar fi acordarea asistenței medicale în penitenciare, lucru constatat de CEDO.

IPN: O bună parte dintre plângeri veneau din partea cetățenilor moldoveni din stânga Nistrului. Între timp, administrația de Tiraspol a dat o așa zisă lege prin care le interzice adresarea la instanțele constituționale și la cele internaționale. Ce poate face Republica Moldova pentru a-și proteja cetățenii din stânga Nistrului și pentru a veghea la respectarea drepturilor acestora?

Maria Frunze: La ratificarea Convenției Europene, Republica Moldova a făcut o rezervă și a notificat că nu va putea asigura respectarea dispozițiilor convențiilor europene în ce privește omisiunile și actele comise de pretinsele autorități de la Tiraspol. Astfel că atunci când avem condamnări împotriva Republicii Moldova pe încălcări comise în regiunea transnistreană, CEDO încasează prejudiciul de la Federația Rusă. Anul trecut au fost 13 condamnări pentru încălcarea drepturilor unor persoane din regiunea transnistreană, iar prejudiciul material și/sau moral a fost încasat din contul Federației Ruse. Pretinsele autorități de la Tiraspol nu sunt recunoscute pe teritoriul Republicii Moldova, inclusiv actele adoptate de acestea. Dar avem și o condamnare a Republicii Moldova la CEDO, deoarece unei mame cu 4 copii i s-a refuzat plata indemnizației de către autoritățile statului pe motiv că ea primea o astfel de indemnizație din partea autorităților nerecunoscute de la Tiraspol. Dacă nu recunoaștem organele constituite în stânga Nistrului, nu putem să recunoaștem nici actele emise de ele.

IPN: Vreau să vorbim și despre subiectul reformei justiției. În ce stadiu este această reformă?

Maria Frunze: Activez de 12 ani în sistemul judecătoresc și de atunci sistemul se află într-o continuă reformă. Comisia de prevetting evaluează acum integritatea candidaților la funcția de membru al CSM și CSP. Sperăm ca în timpul apropiat Comisia să emită deja primele hotărâri pe marginea evaluării candidaților.

IPN: Între timp, zeci de judecători, printre care și dvs., au mandatele expirate și nu li s-a prelungit împuternicirea pentru continuarea activității. Ce se întâmplă cu dosarele pe care le aveați pe rol și cu oamenii implicați în aceste dosare?

Maria Frunze: La 17 martie 2022 au expirat împuternicirile a 44 de judecători. În vară s-a respins prelungirea împuternicirii până la plafonul de vârstă pentru 13 colegi. Independența justiției este una dintre condițiile obligatorii ale funcționării unui stat de drept. Mai multe instituții internaționale și ONG-uri din Republica Moldova au semnalat că existența termenului de probă încalcă independența justiției, care nu e doar o garanție dată judecătorilor, ci justițiabililor pentru a avea parte de un act de justiție eficient. La 1 aprilie 2022 au intrat în vigoare modificările Constituției prin care a fost exclus termenul de probă pentru judecători. Guvernul, prin nota informativă a legii de modificare a Constituției, arată că cerința privind reconfirmarea numirii după o perioadă de probă este contrară principiului independenței judecătorilor, lucru confirmat și printr-o hotărâre a Curții Constituționale din decembrie 2021, care arată că perioada de probă încalcă independența judecătorilor.

IPN: Revin la întrebarea mea: ce se întâmplă în acest moment cu dosarele pe care le aveați pe rol dvs. și colegii dvs care nu au împuternicire?

Maria Frunze: În sediul Centru sunt 15 judecători cu împuterniciri expirate. Ei au 4000 de dosare care la moment au fost puse pe pauză, nu se desfășoară ședințe de judecată. Cu minus 15 judecători la sectorul Centru, unde sunt anual peste 35 de mii de dosare, acest volum de lucru e repartizat colegilor activi. În vară erau puțin peste 10 judecători. Acum sunt 22. Zilnic se înregistrează 350-400 de cereri, fiecare are câte 15-30 de acțiuni zilnic, un volum de lucru foarte mare. În plus au de examinat zeci de cereri de accelerare pe dosarele aflate la judecătorii fără împuterniciri. Nu sunt mecanisme de soluționare a acestor probleme, un mecanism viabil ar fi numirea judecătorilor până la limita de vârstă.

IPN: Există riscul ca această situație să ducă la înmulțirea numărului de plângeri la CEDO pentru încălcarea unui articol din convenția europeană?

Maria Frunze: Pe unele cauze nu s-au desfășurat ședințe de 2 ani de zile, ceea ce duce la încălcarea termenului rezonabil de examinare a cauzelor. Asta intră sub incidența articolului 6 din Convenția Europeană, dar avem un remediu național, legea 87 privind repararea prejudiciului cauzat prin tergiversarea examinării cauzelor. Ne putem trezi cu creșterea numărului de cereri de chemare în judecată depuse de reclamanți în baza legii 87. Asta va duce iar la creșterea volumului de lucru în instanțele de judecată. Guvernul ar trebui de urgență să ia măsuri pentru a nu ne trezi cu condamnări la CEDO și cu foarte multe hotărâri pronunțate de instanțele din Republica Moldova în baza legii 87.

IPN: Vă mulțumesc pentru răspunsuri.
---

Interviul cu tema „Republica Moldova și CEDO – cum sunt respectate drepturile omului” e realizat de Agenția de presă IPN în cadrul proiectului „Suport pentru reforma justiției prin mediatizarea în format multimedia a cazurilor relevante de presupusă injustiție”.