Doar 0,89% din secțiile de votare din Republica Moldova sunt accesibile pentru persoanele cu nevoi speciale, 27% sunt parțial accesibile, iar circa 72% sunt inaccesibile, arată rezultatele Campaniei „Acces egal pentru toți în secțiile de votare”, prezentate la Chișinău, transmite IPN.
Victor Koroli, director executiv al Alianței Infonet, care a prezentat rezultatele campaniei, a precizat că accesibilitatea în secțiile de votare a fost evaluată conform mai multor criterii: accesul până la clădire, intrarea în clădire, ușile de intrare și ușile din interior, coridoarele, sala în care se prestează serviciul, grupul sanitar și parcarea.
„Problema accesibilității este bariera numărul unu în calea incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilități în Republica Moldova. Accesibilitatea infrastructurii este nu doar un principiu de bază al Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, ci și o pre-condiție pentru realizarea altor drepturi fundamentale”, a atenționat Victor Koroli.
Urna mobilă, ca instrument alternativ de vot la domiciliu, acoperă parțial acest gol și este o soluție temporară. Demersul organizațiilor societății civile și grupurilor de autoreprezentare care promovează conceptul de „vot în secțiile de votare” concentrează atenția autorităților nu numai asupra drepturilor politice ale persoanelor cu necesități speciale, dar și asupra altor drepturi fundamentale care se realizează în clădirile cu destinație socială: drepturile la educație, informare, medicină, cultură, angajare etc.
„Lipsa condițiilor de accesibilitate în clădirile publice constituie un factor discriminatoriu pentru persoanele cu nevoi speciale. Problema accesibilității clădirilor cu destinație publică este o problemă națională. Nu există o viziune complexă, soluții și resurse, mai ales în zonele rurale. Din acest motiv, este necesar să se elaboreze un plan național de accesibilitate, care să evidențieze fiecare etapă, de la proiectare și până la darea în exploatare”, a subliniat Victor Koroli.
Directorul executiv al Alianței Infonet a adăugat că criza refugiaților din Ucraina a arătat problema accesibilității infrastructurii dintr-o perspectivă diferită: lipsesc politicile sociale de intervenție în situații de criză pentru persoane cu dizabilități, este insuficient transportul special pentru utilizatorii de scaune rulante, iar numărul clădirilor accesibile care pot găzdui persoane cu dizabilități este unul limitat.
Programul Național de Incluziune Socială a Persoanelor cu Dizabilități pentru anii 2017-2022 are drept obiectiv și accesibilizarea a cel puțin 12% din clădiri publice la sfârșitul implementării programului, astfel că 2% din clădiri trebuie accesibilizate anual.
