Copiii din R. Moldova care trăiesc în sărăcie sau la limita acesteia depăşesc 50% din numărul total, se spune într-un raport al UNICEF Innocenti Research Center, lansat miercuri, 18 octombrie, şi intitulat „Înţelegerea sărăciei în rândul copiilor din Europa de Sud Est şi CSI 2006”. Raportul analizează datele şi schimbările produse în sfera protecţiei şi drepturilor copilului în 20 de ţări ale Europei de Sud Est şi CSI, în intervalul de timp de după 1998 până în prezent. Potrivit raportului, nivelul sărăciei în rândul copiilor este cel mai înalt în ţările cu nivelul cel mai scăzut al venitului pe cap de locuitor şi, de cele mai multe ori, cu cea mai mare pondere a copiilor în totalul populaţiei. Astfel, în R. Moldova, Caucaz şi în cea mai mare parte a ţărilor din Asia Centrală, nivelul sărăciei în rândul copiilor depăşeşte 50%, nivel care este de 10 ori mai mare decât cel calculat pentru unele ţări din Balcani. În document se mai constată că în R. Moldova au fost înregistrate unele îmbunătăţiri la acest capitol. În 1998, nivelul sărăciei printre copii în RM constituia 74%, pe când în 2003 acest indice a scăzut până la 53%. În acest interval de timp, indicele respectiv nu s-a schimbat esenţial în Kîrgîzstan, una dintre cele mai sărace ţări din regiune (80% din copii trăiesc în sărăcie), şi în România (21%). Raportul mai evidenţiază faptul că în unele dintre cele mai sărace ţări din CSI, R. Moldova şi Tadjikistan, creşterea PIB şi a veniturilor familiale este generată de remitenţele cetăţenilor care lucrează peste hotare. Pe o perioadă de timp scurtă, acest tip de evoluţie poate să reducă rata sărăciei, însă ar putea cauza, în acelaşi timp, efecte socio-economice negative indirecte. În cazul copiilor lăsaţi acasă de părinţii plecaţi peste hotare, costurile ar putea consta în anumite forme de privare şi nu este clar cât timp o astfel de creştere economică poate fi susţinută, menţionează raportul. Potrivit aceleiaşi surse, 25-30% dintre copiii din Rusia şi R. Moldova trăiesc în familii incomplete. Motivul absenţii unuia sau ambilor părinţi variază în dependenţă de ţară, motivul care prevalează în Rusia şi în regiunile urbane ale RM fiind divorţul, iar în cele rurale ale RM fiind migraţia. La capitolul şcolarizării copiilor se arată că, în pofida nivelului scăzut al PIB pe cap de locuitor şi ratei înalte a sărăciei, R. Moldova a înregistrat rezultate bune la participarea preşcolară a copiilor şi a atins rezultate impresionante de şcolarizare. 8% din totalul copiilor de 15-17 ani din regiunea urbană nu merg la şcoală în comparaţie cu 26% în regiunile rurale. Acest fapt se datorează faptului că la sate populaţia are aşteptări mai mici în privinţa beneficiilor oferite de educaţie în sensul viitoarelor opţiuni de lucru. Un alt factor este condiţia deplorabilă a şcolilor şi salariile mici ale profesorilor care nu permit atragerea acestora în zone rurale, se mai spune raport. În ceea ce priveşte asigurarea cu condiţii elementare de trai, raportul atestă faptul că în R. Moldova şi Tadjikistan, aproximativ 20% din copii din regiunile urbane trăiesc în locuinţe neconectate la surse de alimentare cu apă. Raportul mai menţionează că aproape toţi copiii din regiunile rurale din R. Moldova, Armenia, Bulgaria, România şi Tadjikistan trăiesc în gospodării care folosesc resurse “murdare” de încălzire (lemne, mangal, cărbune) în locul celor “curate” (gaz lichefiat, gaze naturale sau electricitate). Din această cauză riscul îmbolnăvirii copiilor din aceste ţări de boli respiratorii este ridicat. UNICEF Innocenti Research Centre din Florenţa a fost fondat în anul 1988 pentru a consolida capacităţile de cercetare ale ONU în domeniul protecţiei copiilor şi pentru suportul copiilor din lumea întreagă. Centrul se specializează în oferirea unor analize pentru formularea de strategii în favoarea copiilor.