În anul 2007 rata sărăciei în R. Moldova s-a redus semnificativ, cu 4.4 puncte procentuale în comparaţie cu anul 2006, arată studiul privind principalii indicatori a evoluţiei sărăciei, efectuat de Ministerul Economiei şi Comerţului (MEC) de comun cu Biroul Naţional de Statistică (BNS). Potrivit datelor Băncii Mondiale, în perioada 2001-2007, 49% din populaţia R. Moldova subzista sub pragul naţional al sărăciei, transmite Info-Prim Neo. Potrivit studiului privind principalii indicatori a evoluţiei sărăciei, efectuat anual în republică, în 2007 numărul persoanelor sărace s-a redus cu 16 mii. Anul trecut 25,8% din numărul total al populaţiei a avut un consum mai mic decât pragul sărăciei absolute, care constituia 839,3 lei. Pragul sărăciei absolute reprezintă suma cheltuielilor totale de consum pentru produsele alimentare, bunuri nealimentare şi servicii. În 2006 pragul sărăciei absolute a constituit 747,4 lei, iar ponderea persoanelor sub nivelul acestui prag a fost de 30,2%. Un alt indicator de bază calculat în cadrul acestui studiu este pragul sărăciei extreme, ce reprezintă valoarea monetară a unui coş alimentar. Pragul sărăciei extreme în 2007 a constituit 453,9 lei, iar în 2006 a însumat 404,2 lei. Ponderea persoanelor aflate sub acest prag în 2006 a constituit 2,8% din numărul total al populaţiei. În 2007 acest indicator a scăzut cu 1,7 puncte procentuale în comparaţie cu 2006. Rezultate studiului au confirmat încă o data că nivelul sărăciei în mediul rural este mai înalt decât în mediul urban. Indicatorii privind evoluţia sărăciei se calculează în baza cercetării bugetelor gospodăriilor casnice, realizate de BNS. În august 2008, Banca Mondială a decis să acorde un grant în valoare de 7 mln dolari SUA pentru a ajuta Moldova să facă faţă provocărilor determinate de criza preţurilor la produsele alimentare. Banca a estimat că, având o rată a inflaţiei la produsele alimentare de circa 24%, Moldova s-ar putea confrunta în 2008 cu o majorare cu 13% a nivelului sărăciei, exacerbând şi mai mult provocarea determinată de necesitatea asigurării accesului păturilor pauperizate la produsele alimentare. O provocare nutriţională directă o prezintă situaţia grupurilor instituţionalizate, inclusiv a copiilor şi a persoanelor în etate, care în prezent supravieţuiesc cu o raţie evaluată sub 2 dolari SUA pe zi.