Interviu IPN cu ministrul afacerilor externe al Lituaniei, Linas Linkeavicius, 2 septembrie 2014.
---
- D-voastră Vă aflaţi la Chişinău pentru că, împreună cu alţi 27 de miniştri de externe ai ţărilor-membre ale Uniunii Europene, aţi participat la cea de-a noua întrunire a grupului „Acţiunea Europeană pentru Republica Moldova”. Am putea să le explicăm pe cât se poate de succint şi pe cât se poate de accesibil oamenilor din ţara mea, de ce Moldova are nevoie de un astfel de format de dialog şi de ce 28 de miniştri au necesitatea de a veni pentru aceasta la Chişinău?
- Dacă să fie succint, trebuie să menţionez că Moldova a ales parcursul european, iar pe acest parcurs sunt necesare dialogul şi comunicarea cu toate ţările UE, dat fiind faptul că deciziile se iau la noi prin consens. Iată de ce noi toţi, reprezentanţii tuturor ţărilor UE, ne aflăm aici, la D-voastră. Iar interesele noastre sunt comune – să contribuim la dezvoltarea şi modernizarea Republicii Moldova.
- Prin ce s-a deosebit această întrunire, a noua, de precedentele opt, ce accente au fost puse?
- Moldova a semnat şi a ratificat Acordul de Asociere, din câte ştiţi, exact în ziua întrunirii noastre, pe 1 septembrie, a demarat procesul de implementare provizorie, iar astfel de coincidenţe nu sunt întâmplătoare. Fireşte, sosirea noastră este un semnal de solidaritate şi susţinere în acest proces, un semnal al recunoaşterii activităţii, pe care a desfăşurat-o Guvernul, pentru că aş îndrăzni să spun că Moldova este un fruntaş al programului Parteneriatului Estic. Pentru că toate proiectele preconizate pentru Moldova sunt realizate conform planurilor, iar aceasta este o muncă grea, o muncă enormă a Guvernului, în primul rând. Voi aduce exemplul regimului fără vize, noi cunoaştem că popularitatea paşapoartelor biometrice sporeşte în rândul cetăţenilor ţării d-voastră, iar alte ţări trebuie să mai muncească pentru ca să atingă acest nivel. Acelaşi lucru l-am putea spune şi despre implementarea provizorie a Acordului de Asociere, cu începere de la 1 septembrie.
În cadrul acestui for am examinat priorităţile colaborării de mai departe, la ce să atragem cea mai mare atenţie, dar despre aceasta Guvernul d-voastră ştie mai bine şi depune mari eforturi, pentru ca toate reformele, pe care le veţi începe să le transpuneţi în viaţă, să poarte un caracter ireversibil. Nu am putut să nu discutăm, de asemenea, şi situaţia politică din regiune, care, chiar dacă nu vă priveşte direct în sensul securităţii, ea are legătură cu alte aspecte foarte importante ale vieţii. Această întrunire s-a desfăşurat într-o perioadă foarte importantă, inclusiv pentru Moldova, pentru că noi ştim că se apropie alegerile, care se vor desfăşura peste trei luni, astfel că toţi ar trebui să fim mai uniţi.
„Agravarea situaţiei în Moldova este mai degrabă o legitate”
- Astăzi Republica Moldova traversează o perioadă, care, probabil, este cu mult mai complicată şi mai importantă decât multe altele care au precedat-o. Şi pentru ea este firesc să se aştepte la o susţinere proporţională respectivă din partea partenerului său principal – Uniunea Europeană. Desigur, eu vă voi pune o întrebare despre felul în care aceste aşteptări s-au confirmat ca urmare a întrunirii care s-a încheiat? Dar mai întâi aşi dori să vă întreb iată despre ce: care este, în opinia D-voastră, cota întâmplării şi a legităţii în agravarea actuală a situaţiei în Moldova, care s-a produs exact în momentul în care Acordul de Asociere cu UE, semnat şi ratificat, începe deja să acţioneze? Teoretic, locuitorii Moldovei ar fi trebuit să respire ceva mai liber, pentru că ei, de exemplu, pot circula mai liber, pot exporta mărfurile lor în condiţii mai avantajoase decât înainte. În realitate, însă, lucrurile stau tocmai invers…
- Eu aşi spune că aceasta ţine mai curând de legitate. Noi, în Uniunea Europeană, nu impunem nimănui niciun fel de căi. De exemplu, în cadrul programului Parteneriatului Estic, noi acceptăm situaţia aşa cum este ea, iar la el participă diverse ţări. De exemplu, Belarus este membru al Uniunii Vamale şi din aceasta noi nu facem niciun fel de probleme, întreţinem un dialog. Armenia s-a situat anterior pe aceeaşi poziţie ca şi Moldova, dar şi-a schimbat poziţia, a decis să meargă pe altă cale, noi continuăm dialogul şi iarăşi nu facem niciun fel de probleme. Dar nu toţi gândesc la fel. Să zicem, partenerii din Rusia, sau acum ne vine cam greu să-i numim parteneri în această situaţie, ei privesc lucrul acesta ca pe o anumită luptă geopolitică şi iată că în aceasta şi rezidă legitatea.
Asupra celor care-şi aleg parcursul lor sau care doresc o apropiere cu Uniunea Europeană, sporesc presiunile, în special cele economice, iar Ucraina suferă chiar şi în plan fizic. Dar noi ştim cu toţii că şi libertatea îşi are preţul său, şi noi am trecut prin aceasta. La începutul anilor 90, am suportat şi blocade, iarna îngheţam de frig în apartamente, iar pe străzi nu circulau automobilele, pentru că nu ajungea benzină. Lucrul acesta a fost, nouă doreau să ne arate locul nostru, „dacă doriţi să fiţi liberi, poftim, fiţi”. Astfel că toţi trebuie să ne pregătim de asemenea provocări. E greu? Da, desigur, dar aceasta este realitatea obiectivă, iar dacă cineva nu va rezista în faţa acestor dificultăţi, acela va pierde, desigur. Dar, din câte-mi dau eu seama, motivarea Guvernului d-voastră este foarte avansată, el nu pierde timpul, deşi se confruntă şi cu multe probleme. Cine urmăreşte evenimentele mai atent, a văzut şi nu uită, ce probleme au existat în cadrul coaliţiei, cât de instabilă a fost situaţia, şi alegeri au existat, dar d-voastră nu aţi pierdut timpul, aţi continuat să desfăşuraţi reformele, aţi obţinut regimul fără vize. Apropo, iată acesta este un exemplu, că se poate să fim uniţi, atunci când există o motivare.
Astfel că eu v-aş dori numai bine în continuare, dar lucrul acesta trebuie să-l simtă oamenii, eu simt că oamenii suferă din cauza deficitului de informaţie. Este important ca ei să aibă răspunsuri la întrebările, cât costă aceasta, ce înseamnă eurointegrare, ce înseamnă reformele acestea etc. De exemplu, unii înţeleg regimul fără vize ca ceva de la sine înţeles, dar în realitate acesta este rezultatul unei activităţi enorme, minuţioase.
„Uniunea Europeană nu va putea combate corupţia în locul Moldovei”
- Iar acum vă rog să ne spuneţi despre susţinerea potenţială şi reală, pe care UE poate să i-o acorde Moldovei în ceea ce priveşte depăşirea situaţiei existente cu pierderi cât mai mici. Ce trebuie să întreprindă Uniunea Europeană şi ce trebuie să facă Republica Moldova pentru ca asistenţa aceasta să sosească cât mai repede şi să exercite influenţă benefică la modul maximal?
- Uniunea Europeană nu va putea combate corupţia în locul Moldovei, nu va putea face reforme pentru Moldova, nu va putea achita conturile, dar să o ajute poate, a ajutat-o şi o va ajuta şi pe viitor. De exemplu, cotele la export pentru fructele şi strugurii moldoveneşti au fost ridicate în două rânduri de două ori într-un timp foarte scurt şi va putea să le majoreze şi în continuare, dacă va exista această necesitate, inclusiv din cauza sancţiunilor anunţate de către Federaţia Rusă. Ajutorul vine şi va veni şi în continuare, dar este foarte important ca şi capacităţile aparatului administrativ să sporească, pentru că acest ajutor din partea Uniunii Europene trebuie să fie utilizat eficient şi toate reformele trebuie să poarte un caracter de lungă durată.
Pe de altă parte, la fel de importante sunt şi relaţiile bilaterale. Astăzi am ţinut o şedinţă împreună cu colega ministru de externe Natalia Gherman, noi conducem comisia interguvernamentală, la care participă reprezentanţii altor ministere şi ei au stabilit contacte foarte bune pe orizontală: ministerele agriculturii, economiei, serviciile vamale şi altele. Ele realizează proiecte concrete şi noi am susţinut un dialog foarte bun. Noi realizăm peste 80 de proiecte bilaterale în diverse domenii. Specialiştii noştri lucrează permanent în Ministerul d-voastră al Justiţiei, la Procuratura d-voastră. Am avut o întrevedere cu primul ministru Leancă şi am convenit ca în judecătoriile d-voastră să existe o participare europeană cât mai activă. Toate acestea au o importanţă de lungă durată şi dacă noi vom continua, vor exista şi rezultate.
De ce o parte din societate reacţionează „straniu”?
- În cadrul acestei întruniri au fost lansate noi direcţii de asistenţă, dar au fost formulate şi, într-un fel, aprecieri vechi şi deja cunoscute ale stării de lucruri în Republica Moldova, potrivit cărora ea este cea mai bună elevă, este prima în „clasa” ţărilor participante la Parteneriatul Estic etc. Din păcate, percepţia situaţiei în interiorul ţării nu este atât de univocă. Prin ce se explică, în opinia D-voastră, această necorespundere a imaginii externe şi interne a ţării şi a autorităţilor sale? Ce nu face aşa cum trebuie puterea, de ce reacţionează atât de „straniu” o parte a societăţii?
- O reţetă unică în acest caz nu poate exista, dar una dintre cele mai importante acţiuni, eu repet încă o dată, este informarea. Oameni, din câte mi se pare, nu sunt informaţi suficient. Ei nu cunosc reformele, nu ştiu la ce să se aştepte de la toate acestea, ei apreciază situaţia mai curând intuitiv, dar nu pornind de la informaţia de care dispun, şi aceasta este, în opinia mea, cauza principală.
Mulţi se pot implica în această activitate, am putea participa şi noi, dar responsabilitatea pentru managementul acestei activităţi trebuie s-o poarte însuşi Guvernul Moldovei. Maximum ce putem face noi e să povestim despre experienţa noastră, prin ce am trecut noi, de ce noi am procedat la o opţiune sau alta, şi noi povestim, când ne întâlnim, dar aceasta este insuficient. Trebuie să existe răspunsuri la întrebări, dacă ele există. Eu simt că aici există multe rezerve, pentru că există foarte multă lume indecisă, care încă nu are o opinie a sa, dar ar dori să aibă o astfel de opinie, ar dori să dispună de informaţie obiectivă.
În cazul acesta este necesar un profesionalism înalt, pentru că eu am observat, de exemplu, o influenţă profundă a mijloacelor de informare în masă ruseşti, dar în ele este foarte departe de obiectivism, acolo există informaţie denaturată, de exemplu, în ceea ce priveşte situaţia economică sau securitatea sau evenimentele din aceeaşi Ucraină. În acest domeniu există, în general, o situaţie scandaloasă, eu aş zice, pentru că anume în astfel de condiţii apar persoane neinformate sau puţin informate sau care nu au idee despre situaţia reală din lume. Într-o astfel de situaţie este foarte greu să construieşti planuri, să vorbeşti despre motivare, despre ireversibilitatea reformelor, despre susţinerea guvernului acolo, unde acesta necesită susţinere. Astfel că eu privesc anume informarea ca pe o pârghie-cheie, dar, voi sublinia, nu propaganda, nu îndobitocirea, ci anume informarea. Pentru ca oamenii să dispună de răspunsuri clare la întrebări, ei au dreptul la informaţie, ei trebuie să fie, pur şi simplu, respectaţi.
„Cuvântul-cheie este diversificarea”
- Cunosc personal suficient de mulţi locuitori din Moldova care în timpul sovietic au muncit în fostele Republici Baltice, inclusiv în Lituania. Este posibilă oare o reluare temporară a unei astfel de practici la nivel sesizabil, dacă Federaţia Rusă va transfera, după cum se aşteaptă, presiunea sa asupra migranţilor moldoveni care muncesc în Rusia?
- Eu pot să promit că vom examina cu toată seriozitatea tema respectivă, dar trebuie să vă spun că noi analizăm în complex toate chestiunile, care apar din cauza sancţiunilor îndreptate asupra Moldovei. D-voastră cunoaşteţi, probabil, că au fost aplicate sancţiuni şi împotriva noastră, iar aceasta constituie o mare lovitură asupra industriei noastre, dar noi lucrăm. Eu le-am spus colegilor noştri moldoveni în timpul întrunirii, că noi lucrăm foarte eficient cu sectorul businessului, al comerţului, al transporturilor. Cu cât este mai gravă criza, cu atât mai des ne întâlnim. Eu le-am promis colegilor noştri din Moldova, că vom transmite întreaga informaţie pe care ne-au furnizat-o în ceea ce priveşte greutăţile şi propunerile, iar acolo, unde va fi posibil să acordăm asistenţă, o vom acorda fără întârziere.
- Spuneţi-ne, Vă rog, despre experienţa d-voastră de depăşire a boicoturilor şi embargourilor cu care s-a confruntat la timpul respectiv şi Lituania.
- Un cuvânt-cheie este diversificarea. Dacă cineva se concentrează doar pe o singură piaţă, întotdeauna există un risc şi lucrul acesta noi l-am simţit în repetate rânduri. Astfel de semnale au existat şi până acum, să zicem, în privinţa produselor lactate. Rusiei îi place foarte mult producţia noastră, ea este calitativă, aceasta nu este un secret, şi de aceea piaţa se bucura de mare popularitate. Dar odată ce au existat astfel de semnale şi au fost aplicate bariere artificiale, businessul nostru s-a reorientat imediat şi a început să caute alte direcţii. Eu le-am explicat şi moldovenilor, că, deşi există anumite direcţii tradiţionale, regulile de joc şi partenerii sunt parcă dintre cei buni, dar când am observat un atare risc, am înţeles că trebuie să existe diversificare. Apropo, nu este vorba numai despre comerţ, dar şi despre resursele energetice noi, astfel că eu pot să felicit Moldova cu acest eveniment foarte important – deschiderea fluxului de gaze din România, anume de Ziua independenţei, care este, de asemenea, foarte simbolic.
„Circa o treime din bugetul nostru vine din UE”
- Încă o întrebare despre experienţă, dar la un nivel mult mai larg, posibil, la cel mai larg nivel. Pentru a înţelege mai bine, de ce locuitorii Moldovei trebuie să se orienteze spre Europa, v-aş ruga să ne spuneţi despre mizele cele mai mari şi despre cele mai mari aşteptări de la aderarea Lituaniei la Uniunea Europeană, precum şi despre felul în care au fost realizate acestea pe parcursul celor zece ani de când sunteţi membru al UE.
- În statul nostru, care este comparabil ca proporţie cu Moldova, s-a discutat foarte mult, pe ce cale să mergem, şi am decis, prin consens, să se meargă pe două căi paralele: spre Uniunea Europeană şi spre NATO. Noi priveam Uniunea Europeană în calitate de viitor al economiei noastre şi o astfel de viziune s-a confirmat. Aproape o treime din bugetul nostru ne vine din Uniunea Europeană. Există foarte multe fonduri de asistenţă structurală pentru industria noastră, pentru drumurile noastre etc. Eu nu mai vorbesc despre piaţa comună, despre libertatea circulaţiei forţei de muncă, de exemplu. Cu începere de la 1 ianuarie, noi vom trece la euro, ceea ce va constitui un sprijin suplimentar pentru economie şi pentru oameni. Lucrul acesta este perceput ca o situaţie firească, dar el constituie un rezultat al unei munci enorme şi migăloase. Astfel, popularitatea Uniunii Europene la noi este foarte mare. A sporit şi susţinerea NATO, mai ales dacă ţinem cont de situaţia din Ucraina în ceea ce priveşte securitatea şi noi ne convingem că am făcut, într-adevăr, o opţiune corectă.
„Pentru a avea de garanţii de securitate, trebuie să dispui de mecanisme”
- În contextul asigurării securităţii ţării d-voastră „din oficiu”, datorită faptului că ea este membru al UE şi NATO, precum şi în legătură cu situaţia din Ucraina, care a fost examinată la Chişinău, cum consideraţi, în ce constau similitudinile şi distincţiile între securitatea Ucrainei şi a Republicii Moldova la ora actuală? Ce poate să mai întreprindă Moldova, acum şi în viitor, pentru a dispune de mai multe garanţii ale propriei securităţi?
- Pentru a dispune de garanţii de securitate, trebuie să dispui de mecanisme, iar acestea trebuie să fie sau nişte mecanisme bilaterale puternice, sau multilaterale, deşi nu prea ai de unde alege. Există sisteme conduse de Rusia şi există sistemul NATO. Alegeţi, ceea ce vă este mai aproape.
Cât priveşte situaţia în domeniul securităţii celor două ţări, astăzi ea este diferită, dar, în general, este asemănătoare pe întreg spaţiul aşa-zis post-sovietic, dat fiind faptul că colegii noştri din Rusia consideră, că aceasta ar fi, chipurile, curtea lor din spate şi acolo pot face tot ce doresc şi toţi trebuie să-i întrebe, când vor să întreprindă ceva în felul lor. Pentru noi aşa ceva este inacceptabil, dar credem, totuşi, că fiecare stat, mic, precum este Moldova, sau mare, precum este Ucraina, are dreptul să adopte decizii de sine stătător. Dacă nu dispun de acest drept, înseamnă că dreptul acesta trebuie să le fie asigurat.
Agravarea situaţiei din Ucraina are loc din cauza injectării artificiale a conflictelor, în provenienţa cărora noi nu credem, pentru că nu credem în încălcarea drepturilor populaţiei rusofone. Nu au existat niciodată asemenea probleme, astfel că aici este vorba despre altceva cu caracter geopolitic. În Moldova există de asemenea, cred că nu eu trebuie să vă vorbesc despre Transnistria. Nimeni nu recunoaşte statutul teritorial al acestei construcţii, dar totuşi acesta este un conflict îngheţat. Deocamdată, parcă este linişte, dar nimeni nu ştie ce poate să se întâmple mâine. Noi nu prea trebuie să ne liniştim, trebuie să fim foarte atenţi, pentru că situaţia este, într-adevăr, foarte complicată.
„Grupările teroriste sunt aprovizionate de Rusia”
- Ce atitudine are ţara D-voastră faţă de cele ce se întâmplă acum în Ucraina? Întrebarea este în contextul când chiar aprecierile la nivelul UE şi al ţărilor-membre nu sunt univoce?
- Dacă fiecare dintre cele 28 de state-membre ale UE îşi are tactica sa, atitudinea sa, business-planurile sale, aceasta înseamnă că este nevoie de mai mult timp pentru a adopta o anumită decizie. Poziţia noastră este clară şi consecventă: noi nu dorim vreo agresiune, dar noi chemăm la continuitate, pentru ca paşii pe care îi întreprinde Uniunea Europeană să fie mai vizibili. Noi nu ne mândrim cu faptul că există aşa-zisa limbă a sancţiunilor, pentru că sancţiunile sunt aplicate atunci când este imposibil dialogul, dar considerăm că ele urmează a fi aplicate, pentru că trebuie să apărăm Ucraina în situaţia existentă. În opinia noastră, ceea ce se întâmplă în Ucraina nu este o chestiune internă, dar o ameninţare din exterior, pentru că toate aceste grupări teroriste sunt asigurate cu armament din Rusia, inclusiv cu armament greu – cu tancuri, instalaţii pentru rachete. Acestea nu sunt jucării pe care să le poţi procura la magazin, sau, după cum ni se spune, militarii au plecat în timpul concediului de odihnă să mai lupte, aşa ceva nu există.
Iată de ce poziţia noastră este clară şi noi trebuie să apărăm, pe cât este de posibil, Ucraina, care, apropo, nu este membru NATO. De aceea nimeni nu vorbeşte despre introducerea trupelor militare, dar noi trebuie s-o ajutăm în alte domenii – în cel economic, politic, desigur. Sunt sigur că trebuie să ajutăm şi armata, pentru că ei îi vine greu să lupte cu un asemenea inamic. Noi ne expunem punctul nostru de vedere în toate organizaţiile din care facem parte, îl von expune şi în cadrul Summit-ului NATO, care va începe joi. Noi avem o atitudine foarte activă în Consiliul de Securitate al ONU în această chestiune.
„Precedentul este foarte important şi foarte periculos”
- Lituania a iniţiat de două ori examinarea în Consiliul de Securitate al ONU a situaţiei din Ucraina. De ce face ea acest lucru, dacă propria securitate nu este ameninţată?
- Da, noi suntem membri ai alianţei pentru securitate, cea mai puternică în istoria umanităţii, dar nu putem privi indiferenţi ce se produce în jurul nostru, pe continentul nostru. Apropo, observăm foarte multe semne de nesiguranţă şi considerăm că opinia publică mondială trebuie să reacţioneze. În lume există foarte multe state, ONU are 193 de membri, pe alte continente cunosc foarte puţin despre acest conflict, iar precedentul este foarte mare şi foarte periculos. Iar când lucrul acesta îl face o ţară, care ea însăşi este membru permanent al Consiliului de Securitate şi care dispune de dreptul de veto, fără votul căreia este imposibil de a adopta vreun document oarecare, aceasta ne face să fim foarte atenţi. De aceea noi considerăm că aceasta este datoria noastră, ca membru, fie şi nepermanent, al Consiliului de Securitate, să atragem atenţia la astfel de situaţii, împreună cu alţi aliaţi şi tovarăşi de idei. Deşi nu ne facem iluzii că se va produce vreo străpungere în această situaţie, noi considerăm totuşi că aceasta este important pentru că este vorba nu numai de Ucraina, dar despre noi toţi, despre Uniunea Europeană, despre NATO, dar şi despre fiecare ţară.
„Aveţi un conflict îngheţat şi aceasta spune totul”
- În contextul situaţiei din Ucraina şi al vehiculării unor astfel de termeni, cum ar fi „Lumea Rusă”, „Новороссия”, cu includerea în hotarele ultimei a regiunii transnistrene a Republicii Moldova, nu consideraţi că şi pe Moldova o aşteaptă un scenariu analogic cu cel ucrainean? Ce poate întreprinde pentru a-l putea preveni însăşi Moldova, Lituania, Uniunea Europeană?
- Eu nu voi ghici acum, ce se poate întâmpla, căci şi aşa există multe scenarii, eu am spus deja că trebuie să fiţi foarte vigilenţi, căci, într-adevăr, nu există motive pentru a vă linişti. D-voastră aveţi un conflict îngheţat şi cu aceasta este spus totul. El poate fi folosit în orice clipă şi, pornind de la situaţia existentă în Ucraina, eu nu pot exclude o astfel de posibilitate. Escaladarea poate să se producă în orice moment.
Dar ceea ce poate să facă Moldova, este ca ea să aibă un comportament consecvent, să nu mai producă conflicte şi să caute conciliere în societate. În primul rând, este necesar să fie consolidată societatea, pentru că destabilizarea pe interior este, de asemenea, o posibilitate de a agrava situaţia. Sunt foarte multe lucruri care depind de Moldova, dar, din păcate, nu totul depinde doar de ea, de aceea sunt importante contactele internaţionale. Chiar şi astfel de vizite de solidaritate ale celor 28 de miniştri europeni la fel demonstrează întregii lumi că d-voastră aveţi prieteni, aveţi aliaţi, îi aveţi pe acei la care puteţi apela în orice clipă. Astfel că, hai să continuăm în acelaşi spirit şi vom vedea cum vor evolua evenimentele.
„Noi eram cu toţii ucraineni, când erau omorâţi oamenii pe Maidan”
- În timpul acestei vizite preşedintele Moldovei Nicolae Timofti v-a decorat cu un ordin. În toate ţările ordinele se dau pentru merite în faţa ţării care le acordă, iar aceştia sunt, de obicei, cetăţenii săi. Aţi simţit măcar un pic că sunteţi moldovean?
- Atunci când nenorocirile dau peste vecini, încerci întotdeauna un sentiment de comunitate spirituală. Noi toţi am fost ucraineni atunci, când oamenii erau ucişi pe Maidan. Există asemenea sentimente, dar noi nu lucrăm, desigur, pentru a primi ordine, nu avem astfel de scopuri. Acest ordin îmi produce, desigur, un sentiment de mândrie, de recunoştinţă, dar el mai este şi un semnal că pe viitor ne aşteaptă o muncă şi mai mare. Aşa că, hai să muncim împreună, pentru că noi împărtăşim aceleaşi scopuri ca şi d-voastră, vă dorim succese, inclusiv o realizare de succes a proiectului european.
Valeriu Vasilică, IPN
