Prin deportări și foamete organizată statul sovietic a comis crime împotriva umanității. Opinia aparține doctorului în istorie, Lidia Pădureac, și a fost expusă în cadrul dezbaterii publice „Decapitarea și dezrădăcinarea neamului prin deportări”, organizată de Agenția de presă IPN. Potrivit istoricului, miza celui de-al doilea val al deportărilor staliniste din RSS Moldovenească era inducerea sentimentului de frică în rândul populației, astfel încât fenomenul colectivizării să aibă loc fără rezistența băștinașilor.
Cel mai mare val al deportărilor staliniste din Basarabia l-a reprezentat cel din noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, când zeci de mii de familii de țărani au fost forțați să-și părăsească locuințele, averea lor fiind acaparată de regimul sovietic. Istoricul Lidia Pădureac spune că scopul major al deportărilor era preluarea pământurilor și tehnicii agricole, toate fiind transmise colhozurilor.
„Când vorbim de politica partidului-stat, de fapt, era o politică de teroare. Statul sovietic a săvârșit crime împotriva umanității prin deportări și foamete organizată. Foametea din 1946-1947 organizată de Moscova aici, în RSS Moldovenească, a răpit 10% din toată populația RSS Moldovenească, stânga și dreapta Nistrului. Deși dacă raportăm numărul acestor victime doar la dreapta Nistrului, procentul este mult mai mare. După foametea organizată din 1947 directivele de la Moscova arătau că trebuie formate listele chiaburilor. Aceste liste au fost scrise încă în 1947. E vorba de persoanele care aveau pământ. Statul sovietic nu putea crea colhozurile aici. Basarabeanul întotdeauna a avut o atitudine foarte grijulie față de pământ, pământul fiind sursa principală de existență. Oamenii au murit de foamete, dar nu și-au vândut pământurile. De aceea era foarte greu să-i convingi să meargă la aceste colectivizări”, a spus doctorul în istorie, Lidia Pădureac.
Potrivit istoricului, Basarabia este marcată de teroarea deportărilor în masă, iar din acest motiv este necesar ca fiecare comunitate să dețină lista persoanelor deportate. Lidia Pădureac spune că este imperios necesar ca fiecare localitate să aibă și câte o placă de comemorare a victimelor odiosului regim.
„În 1949 a fost organizat un nou val de deportare, peste 35 de mii de persoane au fost deportate. Scopul era de a înfricoșa oamenii, de a-i determina să meargă mai repede în colhozuri. În 1949 oamenii care au aflat că ar putea fi organizată această deportare încercau să dea toate pământurile, tehnica pe care o aveau în colhozuri, dar deja nu erau primiți pentru că politica statului era că acești oameni trebuie să fie deportați, iar averea lor – confiscată. Cel de-al doilea val de deportări a lovit în gospodarii din toate satele. Astăzi, fiecare localitate trebuie să aibă listele celor deportați și cel puțin o plăcuță comemorativă în care să se menționeze oamenii care pe nedrept au fost rupți din gospodăriile lor, li s-a confiscat tot, au fost duși în Siberia sau Kazahstan și acolo au început viața de la capăt. În 1949 statul sovietic a încercat să lichideze categoria țăranilor mici proprietari care țineau economia acestui stat”, a mai spus istoricul Lidia Pădureac.
Potrivit istoricului, regimul stalinist își dorea atât preluarea proprietății țăranilor, cât și inducerea sentimentului de frică în rândul populației băștinașe. Sentimentul fricii și al supunerii persistă și astăzi în societate, spune Lidia Pădureac.
„Statul sovietic dorea să educe populația din RSS Moldovenească în spiritul subordonării și fricii. Prin deportări au fost duse între 60-70 mii de persoane, în toate cele trei valuri de deportate, de foamete au murit cca 200 mii de oameni, dar majoritatea populației a rămas aici. Politica statului implanta frica oamenilor față de regim. Regimul dorea să creeze o proprietate colectivă și o gândire colectivă. Oamenii care aveau proprietate privată aveau și potențialul unei gândiri private. Iată de ce colectivizarea nu doar economică, dar și inducerea gândirii colective a fost permanent în vizorul puterii sovietice și propaganda aici lucra foarte intens. Încercarea de a impune noi valori societății o resimțim și astăzi”, a explicat doctorul în istorie, Lidia Pădureac, prorector al Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți.
Dezbaterea publică la tema „Decapitarea și dezrădăcinarea neamului prin deportări” este ediția a 38-a din ciclul „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”. Agenția de Presă IPN desfășoară acest ciclu de dezbateri cu sprijinul Fundației germane „Hanns Seidel”.
