La patru ani de la decizia statului de a garanta creditele de urgență acordate de către BNM unor bănci insolvabile, mai multe întrebări apar asupra fenomenului pe care îl cunoaștem drept „furtul miliardului”. Deși s-a invocat conjunctura economică regională nefavorabilă, totuși criza înregistrată în 2014 a fost rezultatul unei fraude bancare imense cu sustragerea banilor din mai multe bănci. Constatarea este făcută într-un raport al Centrului analitic independent „Expert-Grup”, transmite IPN.
Potrivit experților Centrului, lipsa de coordonare dintre instituțiile de stat, combaterea defectuoasă a spălării banilor și disputele politice de la acel moment au fost elemente care au dus la devalizarea a trei bănci și deturnarea a peste 13 miliarde de lei. Ulterior guvernanții au pus pe umerii plătitorilor de taxe scăderea puterii de cumpărare a leului cu circa 30% și lichidarea a trei bănci, dintre care una de stat.
Economiștii Centrului susțin că frauda bancară a generat costuri indirecte care au dus la încetinirea activității economice şi deteriorarea climatului investițional. Deși, ulterior au fost lansate o serie de reforme menite să fortifice rezistența sectorului bancar și să prevină repetarea unor asemenea evenimente, lipsa de consistență între diferite acte legislative indică existența unor posibile riscuri de utilizare a fondurilor publice pentru salvarea băncilor insolvabile.
Economistul Centrului și coautor al raportului, Eugen Ghilețchi, spune că în prezent prejudiciul direct aplicat bugetului țării, după acordarea creditelor de urgență, este de 13,3 miliarde de lei în obligațiuni. De la momentul convertirii garanției în datorie publică s-a achitat 1,4 miliarde de lei. Expertul menționează că nu se depun eforturi suficiente pentru stingerea anticipată a datoriei ce derivă din frauda bancară. Acest fapt ar diminua presiunea pe plătitorii de impozite. În prezent, nu există claritate nici privind venitul obținut din înstrăinarea acțiunilor blocate și ulterior anulate de către BNM.
„Pe fundalul reformelor, riscul utilizării fondurilor publice pentru salvarea băncilor insolvabile s-a diminuat considerabil, însă nu a fost eliminat în totalitate. Continuă să existe inconsistențe între actele normative vis-a-vis de acordarea de către BNM a creditelor de urgență pentru bănci”, se spune în raport. Economiștii Centrului reiterează importanța recuperării cât mai urgente a fondurilor delapidate și achitarea anticipată a datoriei, deservirea căreia va continua să crească în următorii ani.
