Azi, 1 octombrie, e ziua de naștere a domnului Aurelian Silvestru, directorul Liceului „Prometeu” din Chișinău.
Colectivul profesoral de la acest liceu „care face istorie” îi aduce sincere felicitări cu prilejul împlinirii unei vârste numite a înțelepciunii și anexează următorul text:
„Toată lumea bună vă apreciază meritele pe care le aveți în calitate de savant, de profesor, de făuritor de școală românească, de pictor, de compozitor, de textier, de scriitor, de bun creștin și de om de omenie.
Cei care v-au citit cărțile la care ați trudit și pe care le-ați editat pe parcursul a mai mult de treizeci de ani, v-au ascultat îndemnul preluat de la latini „Cunoaște-te pe tine însuți” (1983) și l-au urmat, acceptând apoi adevărul că în viață e inevitabilă „Vârsta barierelor”(1987) și că este mai ușor de înțeles ce se întâmplă în această lume dacă se revine continuu la începuturile devenirii noastre – „Daciada” (1991, 1993) – și se găsesc, concomitent, tangențe între „Noi și biografia omenirii” (1998), astfel descoperitorii de frumos fiind încercați de „Ispita nemuririi” (2000), chiar dacă aceasta se află „Dincolo de imposibil ” (2001). Oricum, atunci când „Victoria Speranței” (2003) îi însoțește pe cei cutezători, ei ajung în „Templul Bunătății” (2005) și îl ajută pe „Cel rătăcit” (2009) să revină de unde a plecat, oferindu-i-se „A doua șansă” (2011) pentru a le putea dărui și el celor dragi „Fărâme de suflet” (2011) și pentru a simți savoarea prilejuită de „Neodihna cuvintelor” (2012).
Cititorului micuț i-ați relatat despre „Aventurile lui Ionuț” (2013), astfel făcându-l să-și înțeleagă rostul în eterna enigmă „Eu și lumea” (2013).
Viața continuă însă și după ce trece „Pragul” (2014), cel înarmat cu înțeleptele „Aforisme” (2014), este întrebat: „Și tu ești singur?” (2014). Mai apoi, cu bunătatea și cumsecădenia pe care vi le-a dat bunul Dumnezeu, dar și cu irepetabilul zâmbet mucalit, mărturisiți tuturor despre „Surâsul zeilor” (2014), spunând fiecărui cititor: sunt „Cu gândul la tine” (2015), numindu-ne pe toți, cei buni și mai puțini buni, „Copiii cerului” (2016) și, deși în suflet suntem copii, n-ați uitat să ne mai oferiți generos niște „Povești pentru adulți” (2016), invitându-ne apoi să pătrundem în ceea ce înseamnă „Mersul pe ape” (2016). Și deoarece apa semnifică mult mai mult decât poate să perceapă mintea noastră, ne-ați destăinuit subtil de ce „Îngerii dispar în ploaie” (2017), neuitând nici pentru o clipă să ne amintiți de cea mai nevinovată și cea mai cuminte în română îmbinare de cuvinte -„Iartă-mă” (2018).
La mulți ani, domnule Aurelian Silvestru! Toți împliniți și plini de toate, inclusiv de cărți!”
Colectivul profesoral de la Liceul „Prometeu” din Chișinău
__150x100.jpg)
