Ultima declaraţie a şefului inspecţiei sanitare ruse Rospotrebnadzor, Ghenadi Onişcenko, despre un posibil nou embargou la importurile de vinuri moldoveneşti ar putea duce la o nouă răcire a relaţiilor economice moldo-ruse. Cu atât e mai şocantă această declaraţie, cu cât în aceeaşi zi inspecţia rusă anunţa că nouă din cele 17 companii inspectate la începutul lunii august au fost autorizate să prezinte mostre de producţie spre expertizare în laboratorul din Moscova. Astfel numărul întreprinderilor vinicole moldoveneşti care au primit undă verde pe piaţa rusă s-a ridicat la 42. Inamicul numărul unu al exportatorilor de vin din Moldova, cum a fost denumit Onişcenko, a declarat Agenţiei de presă ruse Interfax că ar exista o insatisfacţie tot mai mare faţă de calitatea colaborării. Şi că această insatisfacţie ar putea duce dacă nu la „situaţia de acum doi ani”, apoi la o posibilă întrerupere bruscă a dinamicii pozitive ce s-au profilat. Nici chiar în primăvara anului 2005, când Rospotrebnadzor a declanşat un adevărat război împotriva producătorilor de băuturi alcoolice din Republica Moldova ce a dus la stoparea definitivă a exporturilor pe piaţa rusă, Onişcenko nu a fost atât de categoric. Este un avertisment sau un ultimatum? Care sunt adevăratele motive ce l-a determinat pe şeful inspecţiei ruse să facă declaraţii atât de dure? Este vorba de calitatea producţiei sau iarăşi la mijloc este un motiv politic? Reacţia Agenţiei agroindustriale Moldova-vin a fost categorică: nu pot fi pretenţii la calitatea vinurilor moldoveneşti. Şi Chişinăul, şi Moscova verifică „la sânge” producţia exportată. Iarăşi este vorba de un joc politic, astfel a apreciat reprezentantul Agenţiei declaraţiile lui Onişcenko. Acelaşi lucru par să-l sugereze şi mediile moscovite. „Producătorii din Republica Moldova îşi ies din piele pentru a intra în graţia lui Onişcenko şi chiar au introdus un control total asupra circulaţiei producţiei alcoolice”, scrie publicaţia moscovită „Finansovîe Izvestia”. Frustraţi de inspecţia rusă, exportatorii de producţie vinicolă apreciază ultimele declaraţii ale lui Onişcenko drept o lovitură puternică. Şi, într-adevăr, este o mare frustrare pentru industria vinicolă moldovenească, care după deblocarea exporturilor pe piaţa rusă la sfârşitul anului 2007, au majorat de două ori producţia de divinuri, cu circa 49,0 la sută a producţiei de vinuri şi 25,5 la sută a vinurilor spumante. Producătorii moldoveni au stocuri mari de vinuri. Astfel stocurile de vinuri în vrac sunt estimate la 20-25 milioane de decalitri, cantitate ce depăşeşte producţia anuală şi de circa şase ori valoarea exporturilor de vinuri în vrac în prima jumătate a anului 2008. În cazul revenirii la „situaţia de acum doi ani” sau „o posibilă întrerupere bruscă a dinamicii pozitive”, industria vinicolă ar intra într-o criză şi mai profundă decât cea care a urmat după martie 2005, când Rusia a stopat importul de producţie alcoolică moldovenească. În ajunul stopării exporturilor, companiile erau pe val, acum ele sunt slăbite, în special financiar. Este adevărat că nici una din întreprinderile vinicole nu şi-a anunţat falimentul pe fondul acestei crize, chiar numărul lor a crescut, însă majoritatea au acuzat o situaţie financiară foarte dificilă. După inspecţia de la începutul lunii august a combinatelor, experţii Rospotrebnadzor s-au arătat surprinşi de faptul că la majoritatea fabricilor de vinuri sunt implementate sau au fost implementate sisteme de management al calităţii ISO 9001 şi 22000, ceea ce vorbeşte despre inofensivitatea şi calitatea producţiei. Iar la mijlocul lunii iunie premierul rus Vladimir Putin declara după întrevederea cu omologul său Zinaida Grecianîi că producţia moldovenească "este solicitată în Rusia. Preţurile şi calitatea corespund standardelor internaţionale". În timpul embargou-lui de peste 1,8 ani, şi producătorii, şi exportatorii s-au convins în repetate rânduri că una este mesajul oficialilor şi declaraţiile inspectorilor ruşi care vin în Moldova, şi alta poziţia şi acţiunile Rospotrebnadzor-ului. Primul, mai mult sau mai puţin, favorabil şi aproape fără efect, în timp ce al doilea este decisiv. Avertismentul medicului sanitar principal al Federaţiei Ruse ar trebui să îngrijoreze nu numai producătorii, exportatorii, dar şi oficialităţile. Că acest avertisment nu este legat de calitatea producţiei, o spun şi cei care sunt vizaţi direct, dar şi mediile ruseşti. Ceea ce am putea doar presupune e că inspecţia sanitară rusă este nemulţumită de relaţia cu exportatorii, inclusiv din cauza unor interese ce vin din partea acesteia şi depăşesc o relaţie normală între parteneri sau că totuşi nu au fost luate în considerare unele standarde ruse. Presa de la Moscova scrie, bunăoară, că standardele ruse, valabile încă din perioada sovietică, nu admit sedimente în vinuri, iar în unele mărci de vinuri moldoveneşti sunt sedimente. În condiţiile în care Onişcenko nu precizează care sunt pretenţiile, este greu de înţeles ce îl deranjează. Nu este exclus şi faptul că cineva nu este interesat în extinderea numărului de companii care exportă şi ar dori să monopolizeze exporturile pe această direcţie. Una este clar: declaraţiile inspectorului sanitar principal al Federaţiei Ruse nu pot fi neglijate, ele ar trebui să fie luate în serios. Reacţia ar trebui să vină nu numai de la sectorul privat, dar şi din partea Guvernului. Exportatorii de vinuri moldoveneşti afirmă că ar exista un acord de colaborare moldo-rus referitor la exportul de vinuri în Rusia, care nu este însă ratificat. Statisticile pe prima jumătate de an arată că, deşi s-au aflat într-o criză nemaipomenită, producătorii de vinuri din Republica Moldova nu au profitat îndeajuns pentru a-şi reorienta exporturile. Cota livrărilor de vinuri moldoveneşti pe piaţa Uniunii Europene a fost de 12,4%, faţă de 86% în ţările CSI. Cota UE ar fi fost cu mult mai mică dacă exporturile pe piaţa rusă ar fi crescut mai puternic. Exportatorii spun că în 2008 în Rusia au fost exportate 16 mln de sticle de vinuri moldoveneşti, de două ori mai puţin decât se aşteptau.