Organizaţia Teritorială Chişinău a Mişcării Ecologiste din Moldova (OTCMEM) organizează, la 26 aprilie, un For al apelor. Evenimentul urmează să contribuie la soluţionarea problemelor în alimentarea cu apă potabilă şi canalizare, în domeniul protecţiei şi utilizării resurselor acvatice din bazinul râului Bâc, precum şi la informarea populaţiei despre starea lucrurilor. Preşedintele OTCMEM, Vladimir Garaba a declarat miercuri, 4 aprilie, în cadrul unei conferinţe de presă că ultima monitorizare a râului Bâc din toamna anului 2006 a confirmat starea gravă a mediului. Datele Serviciului Hidrometeorologic de Stat atestă că Bâcul este unul din ei mai poluaţi curenţi de apă din Moldova, iar întreprinderile din Chişinău sunt cele care, în cea mai mare măsură, poluează apele de suprafaţă şi de adâncime din municipiu. Potrivit lui Garaba, în multe localităţi din Chişinău apa din fântâni nu este bună de băut, iar în Tohatin, Cheltuitoru, Coloniţa, Băcioi consumul apei din fântâni este total contraindicat. Cu toate acestea, doar 35% din populaţie cunoaşte despre calitatea proastă a apelor, restul fiind supus riscului de îmbolnăvire. În cadrul Forului va fi discutat întreg spectrul de probleme ecologice, economice şi sociale legate de apele de suprafaţă, cât şi de cele freatice. La eveniment sunt aşteptaţi atât reprezentanţi ai instituţiilor de stat, autorităţilor publice locale din raioanele Călăraşi, Străşeni, Ialoveni, Anenii Noi şi municipiul Chişinău, cât şi donatori internaţionali care finanţează proiecte de protecţie şi utilizare a resurselor de apă. Potrivit datelor OTCMEM, calitatea apei în principalele râuri ale RM variază de la „moderat poluată” (fluviile Nistru, Prut) până la „foarte poluată” (Răut, Bâc). Majoritatea resurselor subterane nu corespund standardelor şi cerinţelor de calitate a apei potabile, având concentraţii excesive de substanţe chimice nocive, mineralizare sporită. Cea mai mare parte a locuitorilor rurali consumă apă din fântâni şi izvoare, care sunt contaminate, în proporţie de 70-90%, cu nitraţi, bacterii patogene, au o duritate sporită, exces de fluor etc. Deşi 17% din locuitorii satelor au acces la apă potabilă din apeduct, aici lipsesc sistemele de evacuare şi epurare a apelor uzate, iar dejecţiile animaliere şi umane nimeresc direct în mediul înconjurător.