În ce punct al dezvoltării sale istorice sub aspect economic, social şi politic se află Republica Moldova la cea de-a 24-a aniversare a Independenţei? Procesul de dezvoltare este unul firesc, cu întârziere, în ritmuri anticipate? Care sunt lecţiile învăţate şi lecţiile de învăţat? Şi care este perspectiva apropiată şi îndepărtată a societăţii moldoveneşti şi în special sub aspectul integrării europene? La aceste întrebări a încercat să răspundă Agenţia de presă IPN în cadrul unui ciclu de materiale cu genericul: „Moldova la 24 de ani: Cine suntem? Încotro mergem?”, solicitând opiniile experţilor din diferite domenii.
---
Sociologul Vitalie Sprânceană spune că Republica Moldova se află într-un punct de dezvoltare foarte confuz. „Eu cumva refuz să utilizeze noţiunea de tranziţie. Acest termen situează Moldova într-un fel de cale, de aici am pornit şi acolo vom ajunge, or eu nu cred că astăzi putem vorbi despre un punct la care să ajungem. Din punct de vedere social, suntem pe cale să construim un sistem care exclude o parte din cetăţeni şi privilegiază alţi cetăţeni, mă refer la distribuţia inegală, acces inegal la resurse, bogăţii, cunoaştere, cultură. Suntem pe cale de a fixa un sistem foarte injust, social-economic, un sistem ilegal”, spune Vitalie Sprânceană.
Politic la fel, în opinia sa, avem un sistem în care cea mai mare parte a cetăţenilor nu au voce şi nu au cum să influenţeze ceea ce se întâmplă. „Aici e vorba şi de statul capturat de puternice interese economice, şi de constituţia actualului sistem politic în care bunăoară societatea civilă are doar vot consultativ şi nu are o importanţă reală, şi de faptul că există suficiente aranjamente instituţionale care fac ca omul mic să nu poată influenţa în niciun fel viaţa politică”, a opinat sociologul.
Procesul de dezvoltare a ţării este oarecum firesc dacă ţinem cont de realităţile noastre curente şi nu ne măsurăm cu „rigle false”, cu ţări din Europa sau cu SUA, spune el. E firesc deoarece reiese din configuraţia forţelor politice şi economice. Într-un stat în care există puternice grupări politico-economice, cărora le zicem oligarhi şi care au reuşit să subordoneze statul, dezvoltarea nu este o prioritate. „Dacă avem o societate civilă slab dezvoltată, dependentă extern pentru a subzista, un stat capturat, o societatea slabă, nu văd cum am fi în altă parte”, menţionează Vitalie Sprânceană.
Perima lecţie pe care ar fi trebuit să o înveţe societatea moldovenească e că orice mişcare spre bine vine din interior. Aşteptările că cineva va veni din afară să facă lecţiile pentru noi sunt false. „Parţial am învăţat această lecţie, dar ne temem să o spunem cu voce tare. Actorii externi au interesele lor, iar noi, din interior, suntem unicul grup care chiar are interesul ca ţara să se dezvolte”, a precizat sociologul.
O a doua lecţie e că ar trebui să cooptăm toţi membrii societăţii în acest proces de dezvoltare, e greşit să-i excludem pe unionişti sau pe cei care vor cu Rusia. Schemele de schimbare din care excludem o mare categorie de oameni nu fac nimic bun. Îndată cum excludem o parte din societate generăm neînţelegere şi chiar opoziţie. „E ca într-o echipă de fotbal, dacă nu joacă toţi, atunci echipa este mai slabă decât atunci când se implică toţi în joc”, a comparat sociologul.
Cât ţine de perspectiva apropiată şi îndepărtată a ţării, Vitalie Sprânceană zice că ne lipseşte un proiect de ţară, care să aibă în vedere o întreagă schimbare a societăţii şi nu doar îndreptarea spre est sau spre vest. Proiectele de ţară de până acum sunt de o simplitate înspăimântătoare: sau că facem Unirea, sau ne integrăm în UE, sau aderăm la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan etc. Nu avem un proiect complex care ar include reforme. „Cred că dacă am discuta deschis despre proiectul de ţară, poate că încet am putea aduce grupuri mai mari în procesul de schimbare şi poate că în 20 de ani s-ar schimba ceva radical. Dar cu clasa politică pe care o avem nu cred că ar putea genera un proiect de ţară viabil. Cred că vor fi capabili să schimbe ceva doar dacă vor avea un profit din aceasta. Deja am văzut cât sunt de inventivi la crearea schemelor de evaziune, de furt a banilor. Clasa noastră politică nu este lipsită de talent, doar că e un talent rău”, a subliniat sociologul.
Vitalie Sprânceană spune că nu a crezut niciodată că perspectivele de integrare europeană a Republicii Moldova erau foarte apropiate şi foarte reale. Integrarea europeană este prezentată societăţii moldoveneşti ca un proiect foarte simplist – că e unica salvare. Dacă abordăm integrarea europeană doar în aşa mod, s-ar putea să ne dezamăgească mult când se va întâmpla, spune sociologul. Problema nu e în integrare, ci în ceea ce ne dorim noi, în sensul că ne dorim construcţia unei societăţi echitabile sau, pur şi simplu, să ne integrăm de dragul integrării, sau pe post de periferie săracă, pentru a primi bani şi a-i toca aiurea.
Mariana Galben, IPN