Care este cea mai crasă trecere a autorităților moldovenești peste „linia roșie”? De ce trebuie de dat alt sens cuvintelor „opoziție” și „conflict”? Care asemănări în domeniul intereselor sistemice sunt în stare să-i  apropie  pe actualii oponenți politici până la formatul unei coaliții de guvernământ după alegerile parlamentare? Ce semnale le dă partidelor de opoziție noul sistem electoral? Ce momente pozitive conține situația pre-electorală, deloc simplă, din Moldova? Ar trebui grăbit sau nu procesul de soluționare a conflictului transnistrean? Răspunsul la aceste și alte întrebări – în interviul acordat  lui Valeriu Vasilică de către fostul reprezentant special al UE în Republica Moldova, Kalman Mizsei.

----

- Ce credeți despre disputa interminabilă dintre două structuri ale Uniunii Europene și autoritățile moldovenești despre situația din țară, unde o parte afirmă că situația e proastă, iar alta că totul e bine? Ce interese și urmări pot ascunde aceste poziții?

- Nu încape îndoială, că democrația din Moldova a scăzut din calitate. Uniunea Europeană categoric nu acceptă aceasta și, în primul rând, anularea alegerilor locale în capitală, Chișinău. Aceasta e, desigur „linia roșie” cea mai lată, peste care au trecut autoritățile moldovene, pentru că normele europene au fost încălcate fără scrupule. Există și alte derapaje, care trezesc protestul partenerilor europeni.
 
- Care e semnificația confruntării interminabile între guvernare și șeful statului? Pe cât de dură, veritabilă și periculoasă este pentru societatea moldovenească această dezbatere?

- Urmărind politica moldovenească din afară, îmi pare că ar trebui puțin modificată semnificația cuvintelor „opoziție” și „conflict”. Pentru că există, pe de o parte, opoziția parlamentară, reprezentată de Partidul Liberal Democrat și Partidul Comuniștilor și există o autentică opoziție influentă, reprezentată de partidele conduse de Maia Sandu și Andrei Năstase. Pe de altă parte e Partidul Democrat și e Partidul Socialiștilor. În prezent, linia de demarcare între putere și opoziție se trage pe interpretarea calității democrației, statului de drept, corupției. Între democrați și socialiști, mai exact, între domnul Plahotniuc (președintele PDM – n.r.) și președintele Dodon există o cooperare foarte strânsă. Se întâmplă și divergențe, probabil din cauza că se manifestă acest conflict prin contrapunerea între putere și președinte, dar acesta nu e un conflict real, ci unul mimat, pentru că divergențele sunt limitate, iar interesele coincid în actuala perioadă.

- Pe acest fundal, care ar fi componența alianței de guvernământ după alegerile din februarie: între democrați și, precum v-ați exprimat, „opoziția autentică”, între democrați și socialiști sau între socialiști și „opoziția autentică”?

- Cred că cea mai verosimilă e varianta a doua, pentru că, am spus, interesele PDM și PSRM coincid și aceste interese sunt sistemice. Și democrații, și socialiștii dau întâietate democrației limitate și, în linii mari, unui stil de raporturi tradiționale autoritare între putere și societate. De cealaltă parte, Sandu și Năstase întruchipează modelul statului de drept, cu alte cuvinte, transparența mecanismelor de stat, supremația legii. Aceste două tabere sunt incompatibile, de aceea mult mai ușor îți poți închipui o coaliție DPM-PSRM, dacă opoziția nu va câștiga alegerile cu o mare detașare. Dar e greu să anticipezi cu multă exactitate rezultatul alegerilor, pentru că sondajele până în prezent au comis erori destul de majore, bunăoară, în cazul alegerilor din Chișinău. Aceasta arată că publicul nu este gata sau nu vrea să spună ce va face în ziua alegerilor.

- Cum apreciați situația preelectorală în ajunul alegerilor fixate pentru 24 februarie 2019?

- Mai întâi de toate, partidele de opoziție trebuie să înțeleagă că noul sistem electoral le silește ca ele să coopereze și aceasta este important să fie luat în calcul înaintea alegerilor. Într-al doilea rând, acest sistem e activat ca o afacere privată. Dar printre multiplele neajunsuri, el are două momente pozitive, care trebuie recunoscute. Primul: în ultima perioadă a sporit eficiența Guvernului. Al doilea: corupția centralizată înseamnă mai puține bariere zilnice pentru companii. Dar există și al treilea rând: cooperarea cu Uniunea Europeană și dezvoltarea programelor susținute de UE ajută publicul să fie mai atent și să înțeleagă mai bine cum funcționează statele occidentale contemporane, precum și să deprindă noi tehnici. Iată de ce cred că atunci când se vor crea premisele, veritabila reformare a statului bazat pe norme de drept va fi de o fezabilitate rapidă.

- Ce credeți despre procesul de reglementare a conflictului transnistrean, luând în calcul actualul nivel al relațiilor între Chișinău și Tiraspol, dar și starea raporturilor între componentele formatului de negocieri 5+2, în special, Ucraina și Rusia? Cum arată în prezent perspectivele reglementării?

- În acest domeniu au loc multe lucruri cu adevărat interesante. Cred mult în logica pașilor mici, această abordare, dacă vă amintiți, am lansat-o în anul 2007 , împreună cu consilierii mei - Peter Mihalko, în prezent șeful delegației Uniunii Europene în Moldova, și Mindaugas Kacerauskas. I-am propus președintelui de atunci Vladimir Voronin să mergem pe calea consolidării încrederii între cele două maluri ale Nistrului.

Conflictul în cauză are un caracter geopolitic, în sens că subiectele politice sunt tratate în măsura permisă de Rusia. Iată de ce conflictele de acest gen au o evoluție lentă. Și totuși, procesele de consolidare a încrederii, inițiate  atunci, în ultimii doi ani au început să lucreze puternic. De altfel, și mai înainte se reușeau unele rezultate, legate, bunăoară, de funcționarea căii ferate, însă acum considerabil mai mult, de exemplu, infrastructura, plăcile de înmatriculare a automobilelor ș.a.m.d. Chiar e foarte bine că Acordul de asociere cu UE și Acordul de liber schimb iau în calcul întreprinderile de pe malul stâng. Toate astea sunt lucruri minunate, la care se adaugă faptul că în prezent și Ucraina are mai puține iluzii referitor la Rusia în cadrul formatului 5+2. Chiar dacă reprezentanții Ucrainei și înainte erau deosebiți, acum interesele ucrainene coincid în mai mare măsură cu cele moldovenești, și asta e bine. Cred că și UE ar putea să se consacre mai mult unor proiecte de reunificare a celor două maluri.

Încă în timpul aflării mele în Moldova spuneam că pentru a accelera reintegrarea, Moldova din dreapta Nistrului trebuie să fie mai atractivă și incluzivă pentru populația din regiunea transnistreană, ceea ce solicită condiția că Moldova e condusă mai bine, se respectă supremația legii ș.a.m.d.

Adevărat e că în prezent situația legată de soluționarea conflictului transnistrean este mai bună și asta e minunat, dar va trebui timp pentru a găsi soluții acceptabile pentru toți la nivel politic. Nu cred că acest proces trebuie forțat în mod artificial. Las”să se aprofundeze cooperarea între maluri, să se îmbunătățească administrarea, situația economică și nivelul vieții în Moldova și atunci noi vom fi mai aproape de soluționarea calitativă a acestui conflict.