„Până în Joia Mare, sau Joimărica în unele zone, înainte, când femeile erau implicate în industria casnică, trebuiau să pună la punct tot ce ţine de ţesut, cusut etc. Se spunea că cea care nu reuşea era pedepsită de Joimărica”, a declarat pentru Info-Prim Neo folclorista Maria Ciocanu, şefa secţiei etnografie a Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală.
În Joia Mare lumea mergea la biserică la denii. Oamenii veneau de acolo cu lumânările aprinse şi făceau deasupra uşii o cruce pentru purificare. În timpul zilei femeile erau preocupate de două lucrări importante pentru obiceiul pascal: coacerea pâinii rituale – pasca şi cozonacul, şi vopsitul ouălor. „Pasca mai putea fi coaptă şi sâmbăta, dar nicidecum vinerea. Se spunea că pâinea coaptă în Vinerea Mare nu este bună. Joia Mare era cea mai indicată zi pentru pregătirea pâinii sfinte”, a spus etnograful.
Pasca cu brânză este specifică moldovenilor prin formă şi felul de a fi făcută. Forma rotundă vine de la scutecele lui Iisus Hristos, despre care se crede că erau rotunde. Unii spun că pasca mai poate fi şi dreptunghiulară, de forma sicriului lui Hristos. Pentru noi este specifică forma rotundă, făcută din aluat dospit, fără zahăr şi lapte, se coace la Paşti şi la Ispas. Pasca se face din aluat obişnuit, pe margine se împleteşte cununa, în mijloc neapărat se face o cruce, iar în despărţiturile crucii se pune brânza amestecată cu albuş de ou. Se mai fac şi păsculiţe mai mici pentru a fi date de pomană. Cozonacul mai este numit şi pasca rusească, fiind specific teritoriului slavon.
În Joia Mare se dă de pomană, se face curat la cimitire şi se face focul în curte, cică pentru încălzirea morţilor. „Este o credinţă că în această zi vin morţii şi stau la streaşină până la Rusalii, în această zi se scoate o măsuţă afară, se face focul în curte şi se pune un pahar cu apă şi o bucată de pâine pentru morţi”, a comunicat folclorista.
Pasca şi oul deţin locul principal în sărbătorile de Paşti. Pasca este pâinea rituală, „mâncaţi din trupul meu”, se spune la slujba divină. Oul semnifică viaţa, reînvierea, regenerarea şi purificarea. „Specific pentru noi este că se sfinţesc ouăle roşii. Înainte acestea se vopseau cu plante vegetale. Cea mai răspândită metodă era coaja de ceapă, care dă ouălor o culoare roşie ca sângele. Aceste ouă se sfinţesc şi se consumă sacramental în prima zi de Paşti, când se vine de la biserică”, a subliniat Maria Ciocanu.
Ouăle se ciocnesc, fiind ţinute de un membru de familie. Cel mai în vârstă este cel care ciocneşte. Se spune că cel al cărui ou rezistă va trăi mai mult. „Ouăle se dau de pomană. Înainte se umbla cu ciocnitul ouălor sau cu „Hristos a înviat!”. Cete de flăcăi umblau cu „vălăretul”. Aveau lăutari cu ei, pască şi ouă roşii. Mergeau pe la casele unde erau fete de măritat, acolo cântau şi primeau în loc ouă şi pască. Mai sunt tradiţii acum uitate precum umblatul cu mielul sau cocoşul”, a spus etnograful.
Ouăle roşii reprezintă sângele lui Hristos, patimile Lui. O legendă spune că Iisus Hristos, când era bătut cu pietre, le atingea şi ele se transformau în ouă roşii. Altă legendă spune că Maica Domnului a adus un coş cu ouă la locul unde a fost răstignit Domnul şi ouăle s-au înroşit de la sângele Lui. Astăzi tot mai des se face încondeierea ouălor, aceasta fiind practicată mai mult în raioanele de nord ale ţării.
Joi se aminteşte de Cina Cea de Taină. Această zi mai este numită Joia Neagră. Joi seara, creştinii vin la biserică pentru a asculta Sfintele Evanghelii, care se citesc şi pentru Vinerea Mare. Vineri dimineaţa în Săptămâna Patimilor nu se face liturghie. Vinerea Seacă sau Vinerea Mare este ziua în care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos. Dimineaţa creştinii merg la biserică pentru a asculta ceasurile împărăteşti. Sâmbătă dimineaţa se face ultima liturghie. Biserica scoate toată haina mohorâtă şi îmbracă haină albă, plină de lumină. Învierea începe la ora 12 noaptea, când începe şi Anul Noul bisericesc.
