După ocupația din 1940, autoritățile sovietice au încercat să creeze în spațiul dintre Prut și Nistru o societate bazată doar pe frică și loialitate. Persoanele profesioniste erau ignorate dacă nu erau loiale regimului. Opinia aparține scriitorului Iulian Ciocan și a fost exprimată în cadrul dezbaterii publice la tema „Dubla tragedie a refugiaților din 1940 și 1944”, organizată de Agenția de presă IPN. Potrivit scriitorului, valul de refugiați din 1940, când sute de mii de basarabeni s-au adăpostit în România, a lăsat acest teritoriu fără persoane valoroase.
Autorul romanului „Iar dimineața vor veni rușii”, Iulian Ciocan, povestește că în cartea sa a făcut un exercițiu de imaginație și a descris cum ar arăta Republica Moldova ocupată de Rusia.
„În roman eu mi-am imaginat cu lux de amănunte cum ar arăta Chișinăul în care intră tancurile rusești. Ce ar face oamenii, cum ar încerca unii să se salveze, alții ar putea să-i întâmpine pe ruși cu bucurie. Este bine întotdeauna să privim dramele într-un context mai larg. Noi, deseori, fiind axați pe drama noastră personală, pe propriile noastre deportări și pe proprii refugiați, uităm să menționăm că au existat și deportările romilor în Transnistria în perioada războiului”, a spus scriitorul Iulian Ciocan.
Potrivit scriitorului, odată cu valul de refugiați din 1940, teritoriul dintre Prut și Nistru a rămas fără personalități valoroase, cu verticalitate, funcțiile de conducere fiind preluate de persoane obediente regimului sovietic.
„Pentru societate a fost o problemă, pentru că printre refugiați au fost foarte mulți oameni de calitate, oameni care rămânând aici ar fi făcut societatea noastră mai valoroasă. Criteriul preferat al noilor autorități sovietice era doar loialitatea. Dacă erai valoros, dar nu te purtai loial, valoarea ta nu mai conta. Toate republicile sovietice socialiste s-au construit pe loialitate”, a spus scriitorul Iulian Ciocan.
În contextul valului de refugiați din 1940, declanșat de venirea sovieticilor, scriitorul Iulian Ciocan a menționat criza refugiaților ucraineni din 2022. Potrivit scriitorului, poporul și autoritățile Republicii Moldova au acționat empatic la drama ucrainenilor, oferindu-le suport financiar și logistic.
„Așa cum au spus și mulți oficiali occidentali, Republica Moldova s-a comportat exemplar pentru că a absorbit o parte din acești refugiați, le-a oferit condiții. Sigur, era loc pentru mai bine, dar câte ceva s-a făcut. S-au alocat fonduri, mulți moldoveni chiar i-au primit pe acești refugiați în casele lor. Dar la un moment dat apare un soi de sațietate, am văzut și moldoveni de-ai noștri supărați de venirea acestor refugiați. În privința atitudinii statului rus față de noi, ea rămâne constantă. Rusia are impresia mereu că are dreptate, iar cei care o contrazic, nu au dreptate. Eu n-au auzit niciun oficial rus care să spună că Rusia pe undeva a greșit. Pe mine mă sperie o țară care mereu crede că are dreptate și reprezintă o forță uriașă”, a mai spus autorul romanului „Iar dimineața vor veni rușii”.
Dezbaterea publică la tema „Dubla tragedie a refugiaților din 1940 și 1944” este organizată în cadrul ciclului de dezbateri „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”. Agenția IPN desfășoară acest ciclu cu sprijinul Fundației germane Hanns Seidel.
