Hramul municipiului Chişinău este prilej de bucurie şi de rugăciune comună. Chiar dacă în capitală sunt zeci de biserici şi fiecare lăcaş îşi are hramul său, praznicul Acoperământului Maicii Domnului ne uneşte pe toţi, a declarat pentru Info-Prim Neo Mitropolitul Chişinăului şi Întregii Moldove, ÎPS Vladimir. „Această zi este specială căci este aleasă prin bucurie şi împlinire lăuntrică. Pentru că acolo unde este serbat sfântul sau praznicul bisericesc, credincioşii aduc mulţumiri protectorului său. Oamenii îi mulţumesc pentru linişte, bunăstare, dar şi pentru roadele pe care le-au primit şi în acest an”, spune ÎPS Vladimir. Potrivit Mitropolitului, la unele sărbători s-au încetăţenit şi obiceiuri care o însoţesc. La Pocroave, cum mai este numit praznicul, nu avem obiceiuri general cunoscute. Însă creştinii vin cu daruri din roadele primite pentru a fi închinate Domnului. Înalt Preasfinţitul spune că Biserica acceptă şi alte activităţi bune şi sănătoase, ziditoare de suflet, care prind rădăcini în diverse localităţi ale republicii, chiar dacă Hramul începe în „hram”, adică în Biserică potrivit denumiri din slavonă. Oamenii adesea ştiu de sărbători, dar nu intră în esenţa sau conţinutul acestora. Este important să se ştie de minunea pe care a făcut-o Maica Domnului, dar şi despre cultul Maicii Domnului în general. În această zi, pe 14 octombrie, au fost concentrate încă două prăznuiri: Icoana Maicii Domnului de la Hârbovăţ şi pe toţi Sfinţii care au proslăvit pământul Moldovei. „Este o colaborare cu Primăria capitalei şi alte subdiviziuni, lucru firesc şi îmbucurător”, a accentuat ÎPS Vladimir. Mitropolitul Chişinăului şi Întregii Moldove este de părere că în Moldova lucrurile se schimbă spre bine, iar dacă vom merge cu Domnul în suflet, vom izbuti în toate. „Lumea de astăzi tot mai mult se întoarce cu faţa spre valorile Dumnezeieşti, fapt ce ne dă speranţe într-un viitor liniştit şi cu Doamne ajută”, a spus Mitropolitul. Minunea Acoperământului Maicii Domnului s-a petrecut în Biserica Vlaherne din Constantinopol, în timpul împăratului Leon al VI-lea cel Înţelept (886-912). Maica Domnului a apărut în timpul unei privegheri de toată noaptea, înconjurată de sfinţi, rugându-se lui Dumnezeu pentru neamul omenesc. Maica Domnului a luat acoperământul de pe cap şi l-a întins deasupra creştinilor, care se aflau la mănăstire, iar Acoperământul a strălucit „mai mult ca soarele”. Aproape uitată de Biserica grecească, tradiţia Sfântului Acoperământ a fost preluată în sec. al XII-lea de Biserica rusă.