Întrevederea dintre Vladimir Voronin şi Dmitri Medvedev denotă persistenţa unui grad înalt de loialitate a conducerii moldoveneşti faţă de interesele ruseşti în R. Moldova, susţin experţii
- 07.06.2008 09:22
- 1631
- 4 minute(ă)
-
Prima întrevedere oficială dintre preşedintele R. Moldova, Vladimir Voronin, şi preşedintele Federaţiei Ruse, Dmitri Medvedev, a fost mai degrabă una de stabilire a relaţiilor, a declarat pentru Info-Prim Neo [Radu Vrabie, coordonator de programe la Asociaţia pentru Politică Externă (APE)]. Cei doi preşedinţi s-au întâlnit vineri, 6 iunie, în cadrul Summit-ului informal al şefilor de stat din CSI de la Sankt-Petersburg. Chiar şi comunicatul de presă difuzat de către Preşedinţia R. Moldova indică problema transnistreană în ultimul rând, motivează Radu Vrabie.
Expertul susţine că Dmitri Medvedev este cunoscut ca un continuator al politicii promovate de către predecesorul său Vladimir Putin şi, având în vedere că este şi prima întâlnire dintre acesta şi Vladimir Voronin, nu ne putem aştepta la rezultate spectaculoase pe problematica transnistreană. Cel mai probabil, s-a discutat despre aceleaşi subiecte şi în aceeaşi cheie ca şi în cadrul întâlnirilor anterioare dintre Vladimir Voronin şi Vladimir Putin. În acest context, potrivit analistului, în relaţia moldo-rusă pe dosarul transnistrean, nu putem să ne aşteptăm la schimbări radicale, cel puţin până în toamnă. Însă, probabil, vor avea loc mai multe discuţii pe marginea acestei probleme, de exemplu, se aşteaptă vizita preşedintelui Dumei de Stat Boris Grâzlov şi a altor oficiali ruşi la Chişinău. În ceea ce priveşte relaţiile economice, există toate premisele ca ele să se desfăşoare pe aceiaşi linie sau, poate, chiar să se intensifice. Dialogul moldo-rus în celelalte domenii, exceptând problema transnistreană, este unul destul de bun, acceptat de către ambele părţi şi se va menţine pe aceiaşi linie, dacă nu vor interveni anumite probleme pe dosarul transnitrean, prognozează expertul APE.
În acelaşi timp, rezultatele întrevederii de la Sankt-Petersburg, denotă persistenţa unui grad înalt de loialitate a conducerii moldoveneşti faţă de interesele ruseşti în Republica Moldova, susţine [politologul Denis Cenuşă, expert în relaţii internaţinale]. Vladimir Voronin a confirmat faptul că intenţionează să aprofundeze în continuare relaţiile bilaterale cu Rusia în spiritul unui parteneriat strategic, fapt reiterat şi de Dmitri Medvedev. Cu toate acestea, niciuna dintre părţi nu a amintit problema transnistreană printre priorităţile colaborării bilaterale ulterioare, indiferent de faptul că soluţionarea acesteia este anevoioasă şi depinde în exclusivitate de Rusia. Acest lucru elucidează satisfacţia guvernării comuniste de mersul procesului de reglementare a problemei transnistrene, precum şi de gradul de implicare a Moscovei în “facilitarea” acestuia, remarcă analistul.
Totodată, chiar dacă s-ar fi înregistrat perturbaţii în cadrul problemei transnistrene din partea Rusiei, oricum guvernarea comunistă de la Chişinău ar fi renunţat la adoptarea unei politici dure referitor la rolul negativ al părţii ruse în reglementarea transnistreană. Cauza principală pentru asemenea rezerve ţine de importanţa electorală a Moscovei care poate sprijini Partidul Comuniştilor în alegerile parlamentare din 2009. De asemenea, susţinerea din partea Moscovei ar putea fi condiţionată de faptul că actuala conducere a introdus obiectivul neaderării la blocuri militare (inclusiv la NATO) pentru R. Moldova în documentul Concepţiei Securităţii Naţionale, adoptată recent de guvernarea comunistă. Un rol important în acest sens îl prezintă şi faptul că documentul exclude specificarea directă a necesităţii de a evacua trupele şi armamentul rusesc din regiunea transnistreană. Astfel, Rusia are posibilitatea să demonstreze comunităţii internaţionale că forţele sale pacificatoare joacă un rol important în soluţionarea conflictelor îngheţate din spaţiul ex-sovietic. Aceasta îi va permite Moscovei să respingă criticile aduse de Georgia privind impactul negativ al activităţii pacificatorilor ruşi în regiunile de conflict georgiene (în special, Abhazia), conchide Denis Cenuşă.
