„De aceea, șeful statului nu ar trebui să ezite în privința declanșării procedurilor ce conduc în mod iminent, fie la dizolvarea Parlamentului și declanșarea alegerilor anticipate, fie la asumarea responsabilității pentru guvernare de către PSRM, alături de Partidul Șor...”
---

Fără perioadă de catifea

Președintele Maia Sandu nu are cum profita de perioada de catifea de 100 de zile, în care să fie tratată cu indulgență de către oponenți și simpatizanți. Întâmplarea a făcut ca șeful statului să intre în exercițiul funcției peste o zi de la prezentarea demisiei Guvernului și declanșarea crizei guvernamentale. Pe fundalul multiplelor crize cu care se confruntă Republica Moldova, este de neimaginat că simpatizanții și oponenții vor aștepta până când noul șef al statului se va acomoda și va intra într-un ritm normal de activitate. Mai mult, în discursul său inaugural Maia Sandu s-a referit în mod expres la faptul că “realitatea ne bate la ușă. Prioritățile momentului sunt pandemia și criza economică”, soluția ieșirii din criză fiind identificată după cum urmează: “Alegerile anticipate sunt singura cale pentru a curăța Parlamentul și a ieși din impas. Nu există altă soluție. În Parlamentul actual nu există 51 de voturi care să susțină un guvern al poporului.”

Dacă persistă convingerea că singura soluție de depășire a crizei este declanșarea alegerilor anticipate, atunci se ivește o nedumerire – de ce președintele nu întreprinde nimic pentru apariția circumstanțelor ce justifică declanșarea anticipatelor? Răspunsul la această întrebare îl intuim din reacțiile foștilor colegi de partid ai Maiei Sandu, care invocă jocurile duplicitare ale Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), despre care se știe că una spun și alta fumează. Într-adevăr, PSRM și liderul acestuia – Igor Dodon, se exprimă de o manieră incertă, deopotrivă, în favoarea alegerilor anticipate sau a instaurării unui guvern provizoriu. 

Astfel, trebuie să înțelegem că frica de eventualele manevre ale fracțiuni parlamentare a PSRM paralizează activitatea Președinției, ținând-o în stare de prostrație. Este un argument în plus în favoarea inoportunității alegerii directe a șefului statului într-o republică parlamentară. Într-adevăr, ex-președintele Igor Dodon, ales direct, dar fără împuterniciri, a bătut câmpii de-a lungul a 4 ani pentru ca la expirarea mandatului prezidențial să ne anunțe că: cea mai mare realizare este că am fost în peste 600 de localități. De parcă turismul pe banii publici ar figura printre atribuțiile șefului statului și ar necesita capacități excepționale.  Actualmente, succesorul lui Igor Dodon – președintele Maia Sandu, își începe mandatul prezidențial în condițiile când are atribuții de simplu moderator în procesul de găsire a soluției pentru ieșirea din criza guvernamentală, suprapusă pe un șir de alte crize.

Acțiuni necesare și complementare

Lipsa soluțiilor pentru ajungerea cu certitudine la dizolvarea Parlamentului și organizarea alegerilor anticipate i-a făcut pe foștii colegi de partid ai președintelui Maia Sandu să apeleze la serviciile Curții Constituționale (CC), care ar trebui să găsească argumente în favoarea posibilității autodizolvării Parlamentului. Se crede, absolut incorect, că o astfel de soluție ar scuti șeful statului de necesitatea de ași asuma riscul începerii procedurilor constituționale, care ar putea conduce la dizolvarea Parlamentului, dar ar putea și eșua. De fapt, un avantaj al autodizolvării unui for legislativ nefuncțional l-ar reprezenta doar reducerea termenilor de ajungere la alegerile anticipate, nimic mai mult.

Din considerentele menționate, adresarea deputaților fracțiunii Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS) la CC este salutară, dar în actualele circumstanțe ea reprezintă  doar o soluție complementară. Dacă am admite că CC va oferi un răspuns pozitiv în privința autodizolvării Parlamentului, oricum realizarea acestei opțiuni va necesita adoptarea unei legi speciale cu participarea PSRM. Mai mult, statele unde este posibilă autodizolvarea forurilor legislative au elaborate regulamente aplicarea cărora necesită timp și garanții de respectare a procedurilor respective. Astfel, o eventuală soluție de autodizolvare a Parlamentului este irealizabilă fără suportul activ și participarea PSRM.

Astfel, ne convingem că singurul avantaj al soluției de autodizolvare a Parlamentului s-ar referi la testarea sincerității PSRM că chiar își dorește dizolvarea Parlamentului. Alte avantaje, pur și simplu, nu există. Ne-am convins că PSRM nu acceptă categoric soluția autodizolvării Parlamentului. Așa că chiar dacă CC s-ar exprima în favoarea posibilității autodizolvarea forului legislativ, oricum PSRM ar respinge realizarea unui astfel de scenariu, insistând pe procedurile prescrise de articolul 85 din Constituție, realizarea cărora necesită 2-3 luni până se ajunge la dizolvarea Parlamentului. În astfel de circumstanțe, singura soluție este ca președintele Maia Sandu să înceapă procedura de numire a candidaturii pentru funcția de prim-ministru și să se asigure că această candidatură și garnitura sa guvernamentală nu vor ajunge la faza de învestire.

Chiar dacă PSRM nu ascunde că și-ar dori să demonstreze incapacitatea Președinției de a adopta decizii rapide și eficiente, trebuie menționat faptul că până în prezent PSRM a făcut pași importanți în direcția ce conduce spre dizolvarea Parlamentului:

• a convins Guvernul Chicu să-și prezinte demisia;
• a confirmat, în cadrul consultărilor inițiate de șeful statului, că nu face parte din vreo majoritate parlamentară, lăsând numirea candidaturii pentru funcția de prim-ministru la latitudinea președintelui Maia Sandu;
• a asigurat opinia publică că, oricum, își dorește mai degrabă declanșarea alegerilor anticipate, decât asumarea răspunderii pentru o guvernare în condiții mult mai dificile decât cele ce au condus la eșecul lui Igor Dodon la recentele alegeri prezidențiale.

În astfel de circumstanțe, președintelui Maia Sandu nu-i rămâne decât să-și ia inima-n dinți și să propună o candidatură la funcția de prim-ministru. Singura măsură de protecție în fața eventualelor manevre ale PSRM este să propună un candidat care ar înainta un program de guvernare decent, dar contrar principiilor statutare și programatice ale PSRM, tocmai pentru a descuraja manevrele de schimbare a macazului în favoarea unui guvern provizoriu. Această procedură ar trebui repetată de cel puțin două ori pentru ca, după 45 de zile de la prima propunere a candidaturii prim-ministrului, să se poată constata circumstanțele ce justifică dizolvarea Parlamentului. Aceasta înseamnă că dacă Președinția ar ieși din starea de înțepenire în zilele următoare, atunci cel mai devreme către începutul lunii martie forul legislativ ar putea fi dizolvat.

Concluzii

Întârzierea numirii de către șeful statului a candidaturii pentru funcția de prim-ministru nu are vreo justificare din punct de vedere al intenției anunțate de declanșare cât mai urgentă a alegerilor parlamentare anticipate. Numirea candidaturii pentru funcția de prim-ministru dă startul numărătorii de 45 de zile după care, eventual, va fi posibilă cea mai timpurie dizolvare a Parlamentului și declanșare a alegerilor anticipate.

Eșuarea ajungerii la dizolvarea Parlamentului se poate datora în exclusivitate schimbării de macaz a PSRM, dacă acesta și-ar asuma riscul constituirii unei majorități de guvernare împreună cu Partidul Șor și acoliții acestuia. Sunt posibile și alte jocuri de culise, cu implicarea și altor fracțiuni, însă ele au sorți de izbândă doar dacă se implică și PSRM, ceea ce comportă riscuri majore pentru participanții la aceste jocuri. De aceea, șeful statului nu ar trebui să ezite în privința declanșării procedurilor ce conduc în mod iminent, fie la dizolvarea Parlamentului și declanșarea alegerilor anticipate, fie la asumarea responsabilității pentru guvernare de către PSRM, alături de Partidul Șor.

Adresarea deputaților PAS la CC pentru a obține un răspuns referitor la posibilitatea autodizolvării Parlamentului reprezintă doar o soluție complementară pentru depășirea actualei crize guvernamentale. Ea are doar valoare de principiu, fără a mai avea vreo valoare practică în circumstanțele când fracțiunea PSRM respinge soluția autodizolvării Parlamentului, insistând pe demararea procedurii constituționale de numire a candidaturilor pentru funcția de prim-ministru.

Un eventual răspuns pozitiv al CC privind posibilitatea autodizolvării Parlamentului nu comportă vreun risc major pentru ordinea constituțională, dacă autodizolvarea va fi condiționată de acordul unei majorități calificate, imposibil de atins fără acceptul și participarea opoziției, care să nu poată fi fentată de o majoritate simplă căreia i-ar conveni eventual declanșarea anticipatelor pentru a-și majora prezența în forul legislativ. Posibilitatea autodizolvării Parlamentului ar putea fi utilă pe viitor, în eventuale circumstanțe ce pot necesita dizolvarea rapidă a forului legislativ, fără a aștepta 2-3 luni de zile pentru crearea artificială a condițiilor prevăzute de articolul 85 din Constituție.