Opţiunea de plasare a copiilor cu vârsta de până la 3 ani în instituţiile rezidenţiale trebuie să fie o ultimă variantă pentru care se optează şi doar dacă este absolut necesară pentru a proteja interesul copilului în primul rând. În orice împrejurare, legătura cu familia biologică trebuie să fie asigurată. Sugestia vine de la Barbara Jamar, coordonatoare de Programe pentru Protecţia Copilului în cadrul UNICEF Moldova, transmite IPN.
La un eveniment la care s-au discutat modalităţile de reformare a sistemului rezidenţial de îngrijire a copiilor, reprezentantul UNICEF a spus că copiii sub vârsta de 3 ani nu trebuie să fie plasaţi în instituţii rezidenţiale. Dacă rămân fără îngrijirea părinţilor, este mai potrivit să se afle în servicii de urgenţă sau într-un serviciu de plasament, dar pe o perioadă nu mai mare de 6 luni.
Barbara Jamar a subliniat că pentru Republica Moldova o provocare trebuie să fie nu doar golirea instituţiilor rezidenţiale destinate copiilor 0-3 ani, dar şi prevenirea cazurilor de abandon. Pentru aceasta e nevoie de detectarea precoce a problemelor care pot duce la abandon, inclusiv pe perioada sarcinii sau după naşterea copilului. Totodată, trebuie să fie acordat sprijin ambilor părinţi, dar şi mamelor solitare. Un rol important în prevenirea abandonului îl au şi prietenii de familie şi rudele, care trebuie să susţină părinţii în primele luni de viaţă ale copilului.
Viceministrul muncii, protecţiei sociale şi familiei, Viorica Dumbrăveanu, a precizat că la nivel guvernamental au fost elaborate un set de măsuri menite să asigure dreptul natural al copiilor de a creşte în familie şi urmează să fie stabiliţi paşii de implementare. „S-ar părea că am dezvoltat servicii alternative de tip familial, mecanism de prevenire a instituţionalizării copiilor şi totuşi mai avem copii cu vârsta 0-3 ani în sistemul rezidenţial. Avem nişte măsuri strict principiale de a susţine administraţiile publice locale prin dezvoltarea serviciilor de alternativă, de tip familial, în condiţiile descentralizării financiare”, a spus viceministrul muncii.
Autorităţile îşi propun să revizuiască mecanismul de salarizare a personalului din sistemul serviciilor sociale şi să identifice care sunt necesităţile copiilor din instituţiile rezidenţiale, inclusiv a copiilor cu dizabilităţi, ca împreună cu partenerii de dezvoltare să ajusteze cadrul normativ existent.
Directorul de programe şi pledoarie globală a Fundaţiei Hope & Homes for Children din România, Delia Pop, a declarat că organizaţia pe care o reprezintă lucrează de mai bine de 20 de ani pentru eliminarea instituţiilor rezidenţiale cu programe pe patru continente. „Un lucru pot să vi-l spun acum, că instituţiile nu sunt necesare. Că se poate dezvolta un sistem de protecţie a copilului, care poate doar să sprijine copilul acasă şi familia, şi să ofere un sistem alternativ de calitate, care este bazat pe conceptul familial. Un alt lucru pe care vreau să vi-l spun este că aveţi o şansă deosebită aici, în Moldova, să fiţi una din ţările europene care elimină instituţionalizarea copiilor sub 3 ani şi demonstrează lumii că este posibil să creezi un exemplu care să inspire şi alte ţări”, a spus Delia Pop.
Managerul de program din cadrul organizaţiei Copil Comunitate Familie Moldova (CCF Moldova), Livia Mărginean, a notat că majoritatea familiilor sunt capabile să aibă grijă de copiii lor, dar uneori au nevoie de ajutor din partea statului, iar statul trebuie să-şi axeze intervenţia în familie mai mult pe partea de sprijin şi mai puţin pe cea de sancţionare.
Cu zece ani în urmă în instituţiile din Moldova creşteau circa 12 mii de copiii, de toate vârstele. Cu eforturi conjugate, în 2015 peste 2 mii de copii mai rămâneau instituţionalizaţi.
