Proiectul Legii privind semnătura electronică şi documentul electronic din perspectiva drepturilor omului este unul lăudabil, deoarece semnătura electronică oferă posibilitatea încheierii actelor şi prestarea serviciilor publice de la distanţă, însă varianta actuală a documentului conţine mai multe carenţe privind aplicarea semnăturilor electronice din alte state. La această concluzie au ajuns experţii Centrului de Analiză şi Prevenire a Corupţiei (CAPC), care au realizat o expertiză a iniţiativei legislative.
Într-o conferinţă de presă la IPN, expertul CAPC, Iulian Rusu, a spus că proiectul de lege urmăreşte instituirea semnăturii electronice şi a mecanismelor de prestare a serviciilor de certificare a semnăturii electronice şi acreditarea prestatorilor de astfel de servicii. Din textul proiectului reiese că este o soluţie de armonizare a legislaţiei naţionale la prevederile Directivei cadru 1999/93/ a Uniunii Europene şi, în mare, a respectat cerinţele de armonizare a legislaţiei la acest capitol.
În acelaşi timp, carenţele constatate de experţi se referă la cerinţele pentru recunoaştere semnăturilor electronice pe teritoriul Republicii Moldova, care în opinia acestora sunt excesive. Astfel, prevederile din proiect ce ţin de recunoaşterea semnăturilor electronice străine sunt aplicate cumulativ, şi nu alternativ, aşa cum este prevăzut în Directiva UE. „Este imposibil ca acelaşi prestator de servicii de certificare din alt stat să fie acreditat în condiţiile prevăzute de prezenta lege, iar un prestator de servicii de certificare acreditat în Moldova să mai şi garanteze recunoaşterea certificatului, ca ulterior să mai fie impusă şi cerinţa privind existenţa unui acord bilateral între Republica Moldova şi statul de origine al semnăturii electronice”, a spus Iulian Rusu.
Acesta a subliniat că prevederile menţionate în iniţiativa legislativă prevăd alternativ fie cerinţa de acreditare voluntară în oricare dintre statele membre UE, respectând cerinţele din Directivă, fie cerinţa de garantare a certificatului de către prestatorul de servicii de certificare din UE, fie cerinţa de acord bilateral dintre statele membre UE. „Contextul UE permite astfel de opţiuni, în cazul Republicii Moldova însă, este imposibil de asigurat primele două cerinţe cumulative, iar aplicarea oricăror din primele două cu a treia este inutilă, întrucât deja există un acord bilateral încheiat în regim de reciprocitate”, a adăugat expertul CAPC.
În acelaşi timp, acesta a menţionat că aplicarea alternativă a cerinţelor impuse este insuficientă, întrucât pot genera nesiguranţă la aplicarea semnăturii electronice emise în străinătate, iar Republica Moldova nu a ajuns la etapa de implementare a libertăţii de stabilire prin prisma Acordului de Asociere cu UE, care urmează să fie semnat pe 27 iunie anul curent.
Din aceste considerente, experţii CAPC recomandă preluarea opţiunii de acord bilateral sau multilateral în calitate de formă unică pentru a permite aplicarea sigură a semnăturii electronice emise în străinătate. O altă recomandare ţine şi de facilitarea accesului populaţiei din mediul rural la semnătură electronică prin instruiri privind modalităţile de utilizare a acestora şi stabilirea unui preţ egal cu cel al costurilor. Impactul proiectului este, în general, pozitiv pentru garantarea drepturilor fundamentale întrucât oferă o alternativă de identificare în condiţii sigure a persoanelor pentru care este mai avantajoasă forma de identificare la distanţă şi încheiere de acte juridice.
