În două luni, Banca Naţională a Moldovei a majorat rata de bază cu 2,5 puncte procentuale, până la nivelul de 14,5% anual. Este cea mai mare creştere a acestui indicator monetar din ultimii ani, dar şi cea mai bruscă. Din anii 2000-2001, nu au mai fost, practic, înregistrate fluctuaţii atât de rapide a ratei de bază. Aceasta demonstrează că nivelul inflaţiei este destul de alarmant şi poate crea serioase dificultăţi economiei naţionale. Creşterea rapidă a preţurilor ar putea crea noi presiuni, în primul rând, asupra pieţei muncii. Recesiunea industrială şi cea din agricultură, secondată de o inflaţie rapidă, este în stare să provoace dezamăgiri printre angajaţii moldoveni. În primul rând, aceste două sectoare, care angajează cea mai mare parte din lucrători, demonstrează că nu vor mai putea majora salariile, iar pe alocuri există riscul incapacităţii păstrării actualului nivel de remunerare a mucii. În vinificaţie, de exemplu, deşi s-a adăugat puţin optimism, lucrurile sunt încă departe de a fi soluţionate, iar armata de lucrători disponibilizaţi pe o perioadă nedefinită de timp îşi epuizează treptat rezervele de bani, ce le-a asigurat un anumit confort pe termen scurt, iar o dată cu acestea îşi pierd şi speranţa revenirii la câştigul anterior din salariu. Angajaţii din industrie, deşi continuă să fie salariaţi, observă, însă, că veniturile lor lunare au o putere tot mai mică de cumpărare, adică o capacitate tot mai mică de a acoperi cheltuielile, care devin din ce în ce mai mari. În iarnă, discrepanţa dintre salariu şi cheltuieli ar putea fi şi mai mare, ca urmare a creşterii consumului de energie electrică şi termică, dar şi a tarifelor la utilităţi. În paralel, devine tot mai vizibilă diferenţa dintre preţurile de pe piaţa internă şi cele de pe pieţele vecine, de exemplu. În RM, unele preţuri sunt cu mult mai mari decât în ţările vecine dacă sunt raportate la puterea de cumpărare a populaţiei. De multe ori preţurile sunt mai mari şi ca valoare în bani, iar consumatorul nu prea înţelege de unde se ia această diferenţă destul de mare de preţ. [Economie fără braţe şi fără creieri] Toate aceste circumstanţe fac ca angajaţii din Moldova să ia tot mai serios în calcul posibilitatea de a se alătura rudelor sau prietenilor, care muncesc la negru sau legal peste hotare. Un nou val al migraţiei va crea deficite importante pe piaţa muncii, care deja sunt sesizabile. Economia RM rămâne treptat una fără braţe de muncă. Totodată, experţii atenţionează despre degradarea capitalului uman în R. Moldova, ca urmare a imigraţiei masive. Astfel, cheltuielile statului pentru pregătirea unui tânăr specialist sunt de multe ori compromise, deoarece, reveniţi acasă după o perioadă de câţiva ani în care a prestat munci de calificaţie joasă peste hotare, tinerii nu mai corespund nivelului de calificare menţionat în diplomă. Concomitent, o parte dintre specialiştii bine pregătiţi îşi găsesc un loc de muncă bine plătit în străinătate şi nu mai revin acasă. Combinându-se, degradarea capitalului uman şi migraţia de creieri pot provoca dificultăţi importante, pe termen lung, pe piaţa muncii, dar şi la nivelul întregii economii. Iar R. Moldova va pierde unul din puţinele atuuri în faţa investitorilor străini – forţa de muncă înalt calificată şi relativ ieftină. Aceste dezechilibre demonstrează că economia R. Moldova este puţin reformată, iar uşoarele creşteri din ultimii ani au creat Guvernului falsa iluzie că lucrurile merg foarte bine şi că reformele economice pot fi tărăgănate în timp. Recomandările experţilor locali şi străini au fost de multe ori neglijate sau li s-a imprimat, nemotivat, o conotaţie politică. Acum, însă, lucrurile sunt mult mai greu de îndreptat. Se pare că premierul Tarlev sau, poate mai degrabă, preşedintele Voronin vor ajunge, în scurt timp, în „pielea” ex-premierului Braghiş care se compara, în anul 2000, cu un pompier: „Nu reuşesc să sting un incendiu, că altul izbucneşte cu o mai mare forţă”. Ne întoarcem în punctul din care am pornit?!