Când scriu despre cazurile de violență sexuală, jurnaliștii trebuie să pornească de la premisa că orice ființă umană poate fi victimă a abuzului sexual, iar acest tip de infracțiune este o problemă socială, nu individuală. Ziariștii trebuie să protejeze identitatea victimei: să nu-i publice numele sau informații care pot duce la dezvăluirea identității. Aceste recomandări se conțin într-un îndrumar, elaborat de către Consiliul de Presă, care astfel își propune să vină în ajutorul jurnaliștilor să reflecte cu o mai mare corectitudine cazurile de violență sexuală, transmite IPN.
Autorii îndeamnă ziariștii să respecte demnitatea persoanei şi să nu relateze detalii care i-ar afecta intimitatea. Jurnaliștilor li se recomandă să evite intervievarea victimelor, pentru a nu le genera noi traume emoționale. O altă recomandare este utilizarea cu prudență a imaginilor video de la poliție în care victimele sunt intervievate, pentru că s-ar putea ca ele să nu fi fost total de acord să povestească, pentru filmare, momentele traumatizante.
Consiliul de Presă menționează că o bună parte din mass-media moldovenească, mai ales cea specializată în știri, deseori neglijează regulile de reflectare a subiectelor despre viol, abuz sexual şi hărțuire sexuală. Imaginile sunt blurate insuficient, astfel că victimele pot fi recunoscute. În materiale sunt inserate detalii de natură senzațională, dar fără importanță informativă sau de interes public etc.
Potrivit specialiștilor Centrului „La Strada”, citați în îndrumar, există câteva abordări stereotipice frecvent întâlnite în societate şi în mass-media. Printre astea ar fi „victima are partea ei de vina în infracțiunea privind viața sexuală; femeia căsătorită ori în relație de concubinaj nu poate fi victimă a infracțiunilor privind viața sexuală; dacă victima era în stare de ebrietate ori se afla în compania violatorului, ea a întreținut un raport sexual benevol; dacă nu s-au depistat urme de violență fizică specifică, persoana nu a fost victima infracțiunilor privind viața sexuală ş.a”.
Viorica Zaharia, autoarea îndrumarului, analizează câteva cazuri reflectate cu abateri de la normele deontologice şi formulează un set de întrebări de autocontrol, care îi vor ajuta pe jurnaliști să abordeze corect cazul, să utilizeze cuvintele potrivite și să evite detaliile inutile: „Jurnalistul ar trebui să-şi pună întrebările: Ce o așteaptă pe victimă după ce va apărea articolul? Ce i s-ar putea întâmpla? Cum se va simți dacă va citi? Cum se vor simți apropiații ei?”.
