Republica Moldova se poate lăuda cu legislaţia ajustată la standardele internaţionale în ceea ce priveşte incluziunea copiilor, dar legile, care sunt scrise bine, nu sunt respectate în totalitate. Membra Asociaţiei părinţilor copiilor cu dizabilităţi „ProSprijin”, Ecaterina Golovatâi, a spus, într-o conferinţă de presă la IPN, că în ultimii ani s-a pus accentul pe integrarea copiilor cu dizabilităţi în şcoli, dar mai puţin se face pentru a include aceşti copii în sistemul educaţional de la vârsta preşcolară.
Incluziunea şcolară poate fi de succes dacă copilul a fost iniţial integrat în grădiniţă şi a fost asigurată o continuitate a procesului educaţional. „Am mers cu un pas înainte la nivel de legislaţie şi realizări privind incluziunea în şcoală şi acum revenim la problema incluziunii în grădiniţă. Pe când de la asta a trebuit să începem. Avem bariere de incluziune în grădiniţă şi toată lumea ar trebui să înţeleagă că un copil integrat în grădiniţă este un progres realizat pentru perioada şcolară, pentru că va avea o adaptare mai bună”, a spus Ecaterina Golovatâi.
Există un număr mare de copii cu dizabilităţi care, atunci când se face înscrierea în grădiniţe şi şcoli, rămân în afara listelor, iar societatea pune toată responsabilitatea pe umerii părinţilor. „Un părinte cu un copil cu dizabilităţi necesită ajutor din partea societăţii pentru ca să-şi ajute copilul, care de multe ori rămâne închis în casă, neputând să fie înscris într-o instituţie de învăţământ general. În cel mai rău caz, sunt părinţi care cedează şi îşi înscriu copiii în instituţii medicale iniţial, iar apoi rezidenţiale, chiar de la vârsta preşcolară”, a spus Ecaterina Golovatâi.
Situaţia nu este mai bună nici în cazul copiilor care totuşi şi-au făcut studiile într-o şcoală cu profil general, deoarece după absolvirea acesteia nu mai au posibilitatea să urmeze o şcoală profesională sau o facultate şi rămân din nou acasă, izolaţi de societate.
Pentru a ajuta părinţii copiilor cu dizabilităţi, membrii Asociaţiei „ProSprijin” vor crea o platformă de comunicare şi suport, cu accent pe drepturile şi necesităţile copiilor, prin eliminarea barierelor ce ţin de accesul limitat la serviciile publice, insuficienţa serviciilor de suport prestate în şcoală, dar şi oportunităţile limitate de recreere.
