Ştire Info-Prim Neo din ciclul „Moldova-20! Încotro?”]
[Fiecare din cei 20 de ani de Independenţă a Republicii Moldova îşi are însemnele sale şi rolul său în ceea ce s-a întâmplat în această perioadă şi, fără îndoială, în ceea ce are să i se mai întâmple ţării şi oamenilor ei în viitor. Solicitaţi de Info-Prim Neo, politicieni, analişti, experţi, personalităţi din diferite domenii apreciază atât principalele evenimente derulate într-un an anume, cât şi impactul lor asupra ţării în ansamblu.]
[ANUL 1993 în viziunea lui Nicolae Andronic, ex-vicepreşedinte al Parlamentului şi fost prim-vicepremier]
• [5 februarie] – Republica Moldova obţine statutul de invitat special al Consiliului Europei.
• [10 martie] – Adoptarea Legii privind privatizarea fondului locativ.
• [26 aprilie] – Republica Moldova semnează Actul de intrare în componenţa Comunităţii Statelor Independente.
• [5 septembrie] – Înfiinţarea Partidului Reformei.
• [Octombrie] – Înfiinţarea Partidului Comuniştilor din Republica Moldova.
[Nicolae Andronic, ex-vicepreşedinte al Parlamentului şi fost prim-vicepremier], spune că în anul 1993 pentru Republica Moldova principala problemă era aderarea la organismele influente Pan Europene.
„Pe lângă faptul aderării la valorile general umane promovate de aceste organizaţii, căpătarea unui statut intermediar de membru al unei organizaţii cum ar fi şi Consiliul Europei însemna o recunoaştere a promovării în ţară a reformelor, dar şi ieşirea de sub influenţa Rusiei şi accederea la o tribuna de la care poţi fi auzit despre problemele conflictului transnistrian şi multe altele. Condiţia principală pentru căpătarea unui statut cu drepturi depline era elaborarea de urgenţă a unei noi constituţii. Regretabil este ca şi astăzi Moldova se află sub monitorizarea Consiliului Europei, ceea ce demonstrează ca nu este capabilă să îşi facă temele de acasă”, a declarat Nicolae Andronic.
În opinia sa, adoptarea Legii cu privire la privatizarea fondului locativ a avut mai multe parţi pozitive, inclusiv a permis cetăţenilor republicii, care conform standardelor sovietice aveau dreptul la apartamente de stat şi la proprietatea colhoznică, să deţină proprietăţi şi să le prin moştenire. S-a permis privatizarea spaţiului locativ pe bonuri şi, de fapt, egala într-un fel orăşenii cu locuitorii de la sate care, pe lângă bonuri, primeau gratis pământ şi 50% din întreprinderile prelucrătoare.
Nicolae Andronic a mai spus că un alt eveniment relevant pentru anul 1993 a fost semnarea actului de aderare la CSI care, în opinia sa, a trezit foarte multe discuţii între formaţiunile politice. „După mine, la acel moment era clar că CSI nu este o structură viabilă, dar aderarea la această organizaţie însemna că Moldova poate participa la un divorţ civilizat al republicilor ce formau URSS. Timpul ce a trecut demonstrează că acele chemări de a părăsi CSI sau învinuirile aduse lui Mircea Snegur de trădare a intereselor republicii prin semnarea acordului de aderare au fost nişte trucuri electorale. Ce îi încurca preşedintelui interimar Mihai Ghimpu să propună ieşirea din CSI în 2010? Or, din contra, domnia sa a prezidat şedinţa”, a menţionat Nicolae Andronic.
Potrivit lui Nicolae Andronic, evenimentul din octombrie 1993, şi anume înfiinţarea Partidului Comuniştilor din Republica Moldova, a avut în spate vechii „vulpoi” politici. „Petru Lucinschi, care declara şi declara că este în afara intereselor de partid, a format pe lângă PCRM şi Furnica şi Maricica şi Rândunica. În fruntea PCRM trebuia să fie numit Ion Guţu, numai că în timp ce se aştepta înregimentarea comuniştilor în PCRM, nici nu au observat că Vladimir Voronin era prezent deja în toate satele şi raioanele şi, de fapt, a furat ideea sau mai bine spus a depus eforturi prin lucru, nu prin aşteptări. Cu toate acestea, Petru Lucinschi nu a pierdut posibilitatea de a se folosi de serviciile PCRM de mai multe ori şi în special în turul doi a alegerilor prezidenţiale din 1996 sau demiterea Guvernului Sturza 1999.
Nicolae Andronic a conchis spunând că în 1993, mai ales spre sfârşit, se simţea că ţara merge spre alegeri, ceea ce a adus la regruparea serioasă a forţelor politice.
{Nicolae Andronic este preşedintele Partidului Popular Republican din Moldova. La sfârşitul anilor '80 a participat activ la elaborarea legislaţiei lingvistice a Republicii Moldova, iar ulterior s-a implicat în procesul de reformare a justiţiei moldoveneşti. În perioada 1990-1992 este consultant superior al conducerii Parlamentului Republicii Moldova, iar între anii 1992-1993 este director al Serviciului acte prezidenţiale şi relaţii cu Parlamentul şi Cancelaria Guvernului. Din 1990 şi până în 1998 este deputat în Parlamentul Republica Moldova. În anii 1994-1995 este vicepreşedinte al Parlamentului de legislatura a XII-a. În 1999-2000 deţine funcţia de prim-viceprim-ministru. La 28 mai 2005 Partidului Ţărănesc Creştin Democrat îşi schimbă denumirea în Partidul Popular Republican, iar Nicolae Andronic este ales preşedinte.În 1996 a fost decorat cu medalia „Meritul Civic”.}
[Dumitriţa Ciuvaga, Info-Prim Neo]
