În hotărârea de condamnare a Republicii Moldova în cauza expulzării profesorilor turci, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a folosit termenul „abuziv” – extrădarea abuzivă. Judecătorii de la Strasbourg au vrut să evidențieze gravitatea violării Convenției Europene pentru Drepturile Omului, pentru că acest termen este folosit foarte rar. Doar în cazuri extreme, care indică probleme complexe ale dreptului omului. O spun reprezentanții Centrului de Resurse Juridice din Moldova și Asociației Promo-LEX, care îndeamnă autoritățile să fie responsabile și să depună eforturi pentru a clarifica ce s-a întâmplat totuși în septembrie 2018.

Într-o conferință de presă la IPN, Daniel Goinic, consilier juridic la CRJM, a remarcat termenul scurt în care a fost examinată cererea depusă la CEDO. Din momentul depunerii și până la pronunțarea hotărârii în cauza Ozdil și alții împotriva Republicii Moldova au durat doar nouă luni. Ulterior, au urmat acțiunile Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei în ceea ce ține de executarea hotărârii CEDO. Potrivit expertului, din start această hotărâre a fost pusă sub supraveghere avansată, astfel Comitetul atribuind-o unor probleme grave cu privire la drepturile omului. Prima ședință la care s-a examinat această chestiune a fost în septembrie 2020. De atunci, Guvernul a transmis câteva planuri de acțiuni. Acestea se refereau la plata satisfacției echitabile, câte 25 de mii de euro pentru fiecare reclamant, publicarea și diseminarea în limba română a hotărârii CEDO.

Daniel Goinic a precizat că, în decembrie 2020, agentul guvernamental a informat că se modifică o hotărâre de Guvern care se referă la procedura de returnare sau expulzare a străinilor. Atunci Promo-LEX și CRJM a identificat o problemă, și anume că nu poți modifica hotărârea dacă nu modifici legea cu privire la statutul străinilor. Și, spre regret, spune expertul, autoritățile naționale nu au întreprins măsuri pentru a înlătura carențele din legislație. Comitetul solicită ca informațiile cu privire la modificarea legislației să fie prezentate până în septembrie 2021. Iar în decembrie 2021, va avea loc o nouă examinare a acestei cauze.

Prin aceeași hotărâre a Comitetului, din septembrie 2020, au fost menționate sancțiunile –amenda derizorie și interdicția de a ocupa funcții publice pe un termen de cinci ani –aplicate fostului director al Serviciului de Informații și Securitate. Daniel Goinica a declarată că, deși legislația penală prevede și pușcărie pentru abuz de serviciu, judecătorul a dictat pedeapsa minimă, iar procurorul nu a contestat hotărârea instanței.

Vadim Vieru, director al programului Drepturile Omului, Promo-LEX, a menționat că autorităților li se solicită să prezinte, până în luna septembrie, informații despre evoluțiile pe cauza penală prin care fostul director SIS a fost condamnat și informații despre caracterul sancțiunii, care anterior a fost una disproporționată.

Vadim Vieru, care este și avocatul rudei unuia dintre profesori, spune că, există cauza penală în privința fostului director SIS, care a fost examinată în ședință secretă, dosarul fiind clasificat în regimul legislației cu privire la secretul de stat. Despre existența unei sentințe s-a aflat într-o emisiune televizată, la care a participat procurorul general. Rudele profesorilor au reușit să afle că această sentință a fost pronunțată într-o cauză penală în care nu există părți vătămate și există în calitate de parte civilă doar SIS și Ministerul Finanțelor. Ultimul este vizat sub aspectul prejudiciul – cheltuielile pentru transportul aerian și sumele achitate de Moldova în urma hotărârii CEDO. Rudele nu au fost recunoscute ca participanți la proces, deși acest lucru urma să se întâmple, spune avocatul. Soția unuia dintre profesori a depus o cerere de apel, care se află la etapa de examinare la Curte. De asemenea, au fost admise cererile pentru a obține acces la secretul de stat.

Vadim Vieru a îndemnat Guvernul, autoritățile în general și în special procuratura să nu se ascundă după formalism și să depună eforturi pentru a clarifica ce s-a întâmplat totuși în acest caz. Potrivit lui, în cazul profesorilor turci trebuie să se facă justiție.

Conferința face parte din ciclu de conferințe prevăzute în proiectul IPN „Injustiția la vedere prin mijloace multimedia”. Agenția IPN nu își adjudecă dreptul să decidă dacă organizatorii conferințelor de presă au dreptate în cauzele despre care vor vorbi, aceasta este prerogativă exclusivă a justiției, însă perioada exagerat de lungă, mult mai lungă decât prevede legislația, a acestor cazuri poate fi considerată drept act de nedreptate și injustiție evidentă. Agenția de presă IPN nu poartă răspundere pentru declarațiile publice făcute în spațiul public de către organizatorii conferințelor de presă.