Op-Ed
	Îmbunătățirea dialogului între UE și Rusia poate avea un impact semnificativ asupra preferințelor geopolitice ale publicului din Moldova și a atractivității ideii de a combina vectorul european cu cel euro-asiatic...
Dionis Cenuşa

Divergențele dintre Uniunea Europeană și Rusia își pierd gradual din intensitatea anterioară, chiar dacă prin complicitatea Rusiei numărul de victime provocate de confruntările militare din Siria și Ucraina sporesc neîntrerupt (circa jumătate de milion și respectiv peste 10 mii de persoane decedate). Mai mulți lideri europeni, non-eurosceptici, s-au pronunțat în favoarea relansării relațiile cu Rusia. Asemenea demersuri pot părea absurde, deoarece agresivitatea autorităților ruse nu încetează. Din contra, urmele rusești sunt probate în mod repetat în cazul interferențelor în alegerile occidentale, prăbușirea avionului civil MH17, otrăvirea cu substanțe chimice a membrilor familiei Skripal și, mai recent, comandarea omorului jurnalistului rus Arcadyi Babcenko. Liderii europeni încearcă dacă nu să le plaseze pe plan secundar, atunci cel puțin să le echilibreze cu reînnoirea dialogului pe alte dosare importante de ordin economic și de securitate.

Ideea de a restabili cooperarea cu Rusia este sprijinită de Franța și Germania, la care se aliniază și Comisia Europeană. Motivațiile acestor actori sunt diferite, dar principalul factor care consolidează o poziție unică rezultă din deciziile adoptate de către administrația președintelui american Donald Trump. Pe de o parte, aceasta a decis retragerea SUA din acordul nuclear cu privire la Iran (White House, 8 Mai 2018), cu ignorarea completă a solicitărilor formulate de partenerii europeni care vor salvarea acordului. Pe de altă parte, în aceeași tonalitate disonantă, președintele Trump a activat un regim comercial mai restrictiv (White House, 31 Mai 2018), începând cu 1 iunie 2018, față de oțelul și aluminiul livrat de companiile europene (valorând circa 6 miliarde EUR în 2017). Atât dosarul iranian, cât și protecționismul comercial, semnalează noi rupturi în parteneriatul UE-SUA, care riscă să lovească în interesele economice europene și mai departe. Starea lucrurilor se poate înrăutăți dacă reluarea sancțiunilor americane împotriva Iranului vor atinge companiile europene și dacă SUA vor intensifica restricțiile contra UE, care promite răspuns proporțional (Comisia Europeană, 31 Mai 2018). Asemenea evoluții lasă dialogul trans-atlantic în față unor șocuri fără precedent, cu consecințe ce se pot răsfrânge cu ușurință asupra altor arii de cooperare bilaterală.

Deteriorarea ambianței trans-atlantice comportă riscuri pentru politicile comune ale SUA și UE, inclusiv în țările Parteneriatului Estic, unde reformele beneficiază de complementaritatea eforturilor americane și a celor europene. Perturbarea cooperării americano-europene ar putea dura până la viitoarele alegeri prezidențiale americane din 2020, iar efectele acestora pot fi suportabile pentru fiecare dintre părți. Pentru țări ca Ucraina, Georgia sau Moldova tulburări de asemenea natură vor avea costuri politice și economice, având în vedere importanța dialogului strategic concomitent cu SUA și UE, dar și interdependența sporită dintre cele trei țări și piața europeană.

Coborâșurile din relațiile SUA-UE facilitează înclinarea europenilor spre Est, unde aceștia caută sprijinul Rusiei pentru a contribui la conservarea acordului nuclear iranian și relansarea dialogului politic pentru reglementarea crizei siriene, mai ales după loviturile aeriene lansate în comun de către SUA, Franța și Marea Britanie asupra infrastructurii militare din Damasc, conexe cu producția de armament chimic (Deutsche Welle, 14 Mai 2018).

Europenii vor să oprească destabilizarea Orientului Apropiat, ce poate determina pe lângă scumpirea globală a carburanților și noi valuri de refugiați. De aceea, dezghețarea comunicării cu Rusia, cel mai influent actor extern în regiune, atât în raport cu regimul lui Bashar Al-Asad, cât și cu conducerea Iranului, este percepută drept necesitate urgentă. La fel, interesul UE pentru reapropierea cu Rusia are o doză considerabilă de pragmatism politic și economic. Din punct de vedere politic, aceasta poate tempera criticile forțelor eurosceptice în interiorul UE, care s-au emancipat activ în Austria, Germania, Ungaria, Cehia și cel mai recent în Italia. Latura economică a calculelor constă în dorința de a dezmorți potențialul economic al relațiilor bilaterale, precum și de a evita noi contra-sancțiuni deja asupra produselor industriale, după cele aplicate de partea rusă contra 5 categorii de produse agro-alimentare, începând cu august 2014. Confruntată deja cu primele semne de protecționism crescând al SUA, UE caută cel mai degrabă să prevină restricții comerciale impuse de Rusia, unde legislativul lucrează la înăsprirea legislației cu privire la mecanismul de lansare a contra-sancțiunilor împotriva măsurilor neprietenoase ale SUA și altor state, extinderea aplicabilității și activării lui în viitor (Reuters, Mai 18 2018).

Importanța piețelor de desfacere și consolidarea pilonilor de securitate regională devin variabilele dominante în calculele europene legate de reînnoirea cooperării cu regimul lui Vladimir Putin. Relansarea relațiilor UE-Rusia poate fi însă interpretată ca o acceptare a status quo-ului din regiune, inclusiv din Moldova, Ucraina și Georgia, împăienjenite cu insecurități provocate sau exploatate de autoritățile ruse, care planifică restabilirea influenței ruse de altă dată.

Înclinația liderilor europeni spre Rusia

Întrevederea cancelarului german Angela Merkel cu liderul rus Vladimir Putin, pe 18 mai curent, a transmis primele semnale despre începutul revizuirii cadrului actual al dialogului între UE și Rusia. Amândoi realeși în funcțiile lor anterioare, Merkel și Putin au comparat viziunile lor asupra situației din Siria și estul Ucrainei, fără a omite din discuții construcția gazoductului Nord Stream 2. În pofida criticii aduse de către Ucraina și mai multe state europene în frunte cu Polonia, Merkel a reînnoit sprijinul pentru proiectul energetic rusesc, dar, totodată, a subliniat, pentru prima dată, importanța Ucrainei ca țară tranzitoare în viitor (Europa Liberă, 18 Mai 2018). Chiar dacă Germania conștientizează că funcționarea gazoductului Nord Stream 2 înseamnă sporirea dependenței energetice și respectiv politice față de Rusia, Berlinul mizează pe avantajele strategice și economice pe care le poate asigura abundența gazelor rusești. Pragmatismul negociabil al Angelei Merkel este suplimentat de un realism critic exprimat de noul Ministru de Externe al Germaniei, Heiko Maas, care a definit Rusia drept un partener complicat și a chemat autoritățile ruse să devină mai constructive în dosarul sirian și altele (Deutsche Welle, 15 May 2018). Alte voci din interiorul politicului german, precum cea a președintelui Frank-Walter Steinmeier, avertizează că distanțarea dintre Rusia și Occident poate avea urmări nefaste și s-a pronunțat împotriva abandonării unui dialog direct cu Moscova (Deutsche Welle, 15 Mai 2018).

Următorul actor care a pledat pentru îmbunătățirea relațiilor cu Rusia a fost președintele Franței, în cadrul Forumului Economic de la Sankt-Petersburg din 25 mai 2018. În viziunea lui Emmanuel Macron există o serie de domenii neafectate de animozități, în care UE și Rusia pot găsi un numitor comun. Astfel, în mod practic, liderul francez propune o compartimentare a dialogului cu Rusia și separarea subiectelor dificile de cele benefice. Din viziunea trasată de Macron transpar interese economice și de securitate, pe care liderul francez le împachetează în ideea unui „multilateralism puternic”, fondat pe o suveranitate conștientizată, cooperare fermă și un multilateralism inclusiv (Președinția Franței, 28 Mai 2018). Macron este convins de necesitatea unui dinamism nou în dialogul strategic cu Rusia, restabilirea încrederii și o filosofie nouă pentru o Europă comună. Deși unul din cei mai puternici lideri pro-europeni vrea o normalizare a relației cu partenerii ruși, el evidențiază importanța acțiunilor colective, bazate pe încredere ca valoare supremă. „Europa partenerială” propusă de Macron ar fi utilă la fel pentru Rusia, a cărei economie necesită multiple transfuzii investiționale pentru a recăpăta vigurozitate și a condiționa un sprijin popular cât mai larg pentru noul mandat a lui Vladimir Putin (IPN, 19 Martie 2018).

„Reconectarea” cu Rusia este de asemenea promovată de către Președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, care crede că certurile cu Rusia trebuie încetate (Guardian, 31 Mai 2018). Viziunea oficialului european este identică cu cea a președintelui francez, care este în favoarea unei compartimentări a dialogului cu Rusia. Potrivit acestei idei, dosarele unde este posibilă cooperarea ar trebui să co-existe cu cele unde divergențele sunt nedepășite, cum ar fi anexarea Crimeii sau sprijinul acordat de Rusia separatiștilor din regiunea Donbass. Argumentele Președintelui Comisiei Europene indică o revenire clară la „realpolitik-ul” de până în 2014, în care Rusiei îi era atribuit un rol indispensabil pentru securitatea europeană. Nu întâmplător Juncker evidențiază inferioritatea geografică a UE față de Rusia (70,5 mil. km pătrați versus 5,5 mil. km pătrați) sau apelează la reconsiderarea unui rol pozitiv pe care Rusia îl poate juca pentru energia economică a UE, a cărei pondere se reduce treptat. Revizuirea relațiilor cu Rusia este influențată puternic de declinul prin care trec relațiile cu UE cu SUA, alimentat de necoordonarea sancțiunilor împotriva Rusiei și divergențele în alte dosare (Iran, Israel etc.), dar și a restricțiilor comerciale împotriva unor exporturi europene.

Impactul asupra Ucrainei, Georgiei și Moldovei

Restabilirea relațiilor UE cu Rusia ridică multiple semne de întrebare în Moldova, Ucraina și Georgia. Acestea constituie cei mai apropiați parteneri ai UE în vecinătatea estică, dar și principalii factori de iritare pentru Rusia (IPN, 19 Martie 2018). În ultimii 5 ani, aceste țări au avansat în integrarea în piața europeană și au adoptat o retorică critică față de Rusia, care refuză să joace un rol constructiv pentru securitatea lor. Dacă UE devine mai prietenoasă față de Rusia, atunci inevitabil acest lucru va marca de asemenea discursurile publice din acele țări. În caz contrar, putem asista la o consolidare a aspirațiilor euro-atlantice și, în paralel, la o descreștere a celor pro-europene. Cel mai cert lucru este că materializarea inițiativei de reapropiere dintre UE și Rusia va ajuta la repoziționarea forțelor pro-ruse, a căror imagine a fost deteriorată de căderea Rusiei în dizgrație.

Ucraina. Restabilirea dialogului UE-Rusia poate avea cele mai serioase consecințe asupra Ucrainei, care se află într-un război cu forțele separatiste sprijinite de Rusia. Forțele politice din Kiev vor fi în dificultate de a da explicații convingătoare populației, dacă nu vor exista progrese substanțiale în reglementarea situației din regiunea Donbass. Din aceste considerente, liderii europeni vor depune maxim efort în „Formatul Normandia” stabilit pentru 11 iunie la Berlin pentru a debloca situația. Ucraina mizează pe soluționarea problemei ostaticilor și eventualitatea deplasării pacificatorilor ONU în Donbass, alături de îndeplinirea plenară a tuturor angajamentelor Acordurilor de la Minsk. Obținerea unor rezultate pozitive în Ucraina i-ar dezlega mâinile UE să revizuiască sancțiunile împotriva Rusiei. Astfel, va fi posibilă normalizarea relației cu Rusia și o aprofundare mai facilă a cooperării multi-aspectuale. Deși existența unui progres este cea mai favorabilă opțiune pentru UE, aceasta va căuta domenii de atingere cu Rusia în orice condiții. Un scenariu negativ ar fi reluarea dialogului UE-Rusia cu ignorarea cauzei ucrainene. În asemenea caz, scena politică ucraineană se poate radicaliza, forțele pro-europene și cele moderate vor fi determinate să se orienteze spre dialogul strategic cu SUA și să diminueze retorica pro-europeană. Acest lucru poate afecta agenda reformelor, inițiate în baza Acordului de Asociere. Cauza majoră va fi compromiterea UE în ochii ucrainenilor, care inevitabil va afecta eficacitatea instrumentelor aplicate de UE, în particular principiul condiționalității.

Georgia. Deși populația georgiană este în altă situație decât cetățenii ucraineni, aceasta la fel este dominată mai degrabă de dilema securității decât cea a reformelor condiționate. Dacă reapropierea UE de Rusia va avea loc în paralel cu fisurarea continuă a dialogului trans-atlantic, atunci forțele politice georgiene ar putea prioritiza relația cu SUA în detrimentul celei cu UE, maximizată în prezent (IPN, 26 Martie 2018). Un alt efect ar putea fi reanimarea forțelor pro-ruse, care vor obține o nouă sursă de inspirare a populației care tolerează prezența Rusiei în regiune, în pofida războiului din 2008, soldat cu un nou episod de dezintegrare teritorială a Georgiei.

Moldova. Popularitatea scăzută a vectorului euro-atlantic (41% contra aderării la NATO în martie 2018) și statutul de neutralitate împiedică consolidarea aspirațiilor pro-NATO în rândul moldovenilor. De aceea, spre deosebire de Ucraina și Georgia, apropierea UE de Rusia nu favorizează nicidecum poziția NATO, ci simpatiile publicului față de Uniunea Economică Euroasiatică, în care Moldova a obținut recent statutul de observator (IPN, 22 Mai 2018). În prezent, preferințele moldovenilor sunt practic egal repartizate între UE și Uniunea Euroasiatică (Vezi Tabelul de mai jos), iar îmbunătățirea relațiilor cu Rusia dorită de UE ar putea avantaja forțele pro-ruse din Moldova, care promovează o politică externă multivectorială (IPN, 23 Aprilie 2018).

Tabel. Preferințele geopolitice ale moldovenilor, %

Sursa: IRI.org
 

O evoluție pozitivă în relația UE-Rusia va crea dificultăți pentru Partidul Democrat din Moldova, care și-a croit profilul politic pe criteriul polarizării geopolitice a populației și încorporarea constantă a amenințărilor rusești în discursul politic autohton. Astfel, agenda anti-rusească promovată de către Democrați se va ciocni cu realitatea de pe loc unde europenii depun eforturi pentru reînnoirea raporturilor dintre Bruxelles și Moscova. În timp ce eventuala apropiere dintre UE și Rusia va dezarma Democrații, aceasta va fortifica poziția opoziției extra-parlamentare, care pe lângă afilierea europeană au articulat demersuri anti-oligarhice, ale căror termen nu expiră cel puțin până la alegerile parlamentare din decembrie 2018.

În loc de concluzii…

Restabilirea relațiilor dintre UE și Rusia va avea impact asupra țărilor asociate cu UE, Moldova, Ucraina și Georgia, care vor forma percepții în funcție de aceea dacă Bruxelles va ignora sau nu efectele negative ale factorului rusesc în regiune.

Ucraina constituie cel mai vulnerabil caz, deoarece este victima actuală a politicii agresive purtate de Rusia în vecinătatea estică a UE. Chiar dacă liderii europeni promit că nu vor abandona dosarele sensibile atunci când vor relua cooperarea cu Rusia, asemenea gesturi pot fi calificate ca trădare. Efectele unei asemenea atitudini vor viza funcționalitatea agendei de reforme, care riscă să se fragilizeze suplimentar dacă se agravează disensiunile trans-atlantice.

Îmbunătățirea dialogului între UE și Rusia poate avea un impact semnificativ asupra preferințelor geopolitice ale publicului din Moldova și a atractivității ideii de a combina vectorul european cu cel euroasiatic. Principalii perdanți în acest caz vor fi Democrații, care au creat o dependență de retorica anti-rusească, inspirată din antagonismele crescânde observate între UE și Rusia. În fine, revitalizarea relației cu UE ar putea deveni un nou suflu pentru influența Rusiei în regiune și în fiecare dintre aceste țări.

IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.