[- Care sunt elementele distinctive ale alegerilor locale generale din 3 iunie?]
Aceste alegeri au adus câteva elemente distinctive. În primul rând, au atestat şi confirmat un grav declin de popularitate al Partidului Comuniştilor. Pentru prima dată după 2001, PCRM nu găseşte soluţii şi nu poate compensa lipsa unor candidaţi relevanţi nici prin saci de bani aruncaţi în campanie, nici prin resurse administrative, folosite abuziv în campanie. Scrutinul atestă acest declin nu doar în capitală, în care pentru candidatul PCRM au votat mai puţin de 60.000 de alegători, dar şi la nivel naţional, unde PCRM pare a fi gata să sufere cea mai mare înfrângere de după 2001.
Al doilea element de intrigă în aceste alegeri ţine de utilizarea pe larg a unor tehnologii electorale, cu implicarea unor echipe de imagine din străinătate. Campaniile electorale devin o activitate scumpă în RM, iar acest fenomen nu ţine pasul cu ajustarea cadrului legal corespunzător la aceste schimbări. Un proiect de lege privind finanţarea partidelor politice se află abia în etapa de avizare, consultare şi încă nu a servit drept punct de referinţă pentru reglementarea specifică a banilor electorali. În sfârşit, alegerile par să fi stimulat ceea ce părea aproape imposibil acum o lună - un acord de cooperare în mediul opoziţiei, ceea ce sparge nişte socoteli mai vechi, legate de efectele alegerilor din 2005.
[- Ce elemente noi au apărut sau pot să apară după aceste alegeri?]
Este posibil să urmărim o schimbare formidabilă în structura politică a consiliilor raionale. Această nouă situaţie ar putea crea stimulente excelente pentru descentralizare şi mute energii de schimbare. Cred că acest scrutin va încuraja opoziţia să îndrăznească să spere că poate câştiga şi pe alte fronturi politice. Este de aşteptat ca alegătorii PCRM să fie demoralizaţi de aceste rezultate, iar mânia lor să alimenteze nişte frustrări mai vechi în acest partid. După cum bine se ştie, PCRM nu este decât prin nume legat de o ideologie, reprezentând de fapt un partid al puterii şi al oportuniştilor. Drept confirmare serveşte şi faptul că acest
partid nu şi-a putut recruta din propriile rânduri nici măcar o
garnitură de miniştri, respectiv, alocând responsabilitatea politică a guvernării unei echipe, zise "tehnocratice", care are tot atâtea convingeri comuniste, câte avioane cu reacţie are Moldova. Asemenea partide au, de regulă, picioare de lut, şi dispar peste noapte ca baloanele de săpun, pentru că oportuniştii sunt primii care se vor grăbi să-şi asigure tranziţia spre alte curente politice, care reprezintă viitoarele opţiuni de schimbare. Schimbarea este iminentă, dar poate fi destul de dureroasă, dacă nomenclatura
se va crampona de putere.
[- Trei formaţiuni de orientare social-democrată au anunţat despre intenţia de a coaliza. În condiţiile create după 3 iunie, consideraţi că sunt posibile şi alte coalizări pe arena politică din RM?]
Să vedem deocamdată cât de departe va ajunge prima încercare de
coalizare. Dacă social-democraţii vor reuşi să-şi depăşească complexele de "fuhrerism" şi vor constitui un partid veritabil, care să reprezinte o opţiune credibilă de centru-stânga, acest pas ar putea dezangaja un segment foarte important de alegători, care în prezent votează din inerţie pentru PCRM. Trebuie să observăm însă că un partid înseamnă nu doar o denumire "ţanţoşă", fie o „fotografie de familie” a câtorva lideri, ci rezultate obţinute în lupta electorală. Din păcate, exact acest deficit împinge astăzi aceste 3 formaţiuni să caute un format alternativ faţă de activităţile lor de până acum. În mod sigur, şi liberalii vor trebui să răspundă unor provocări similare, mai ales din clipa în care unul dintre ei, liderul informal al PL, ar putea ajunge în capul ierarhiei municipale din capitală. Există semne pozitive şi pe alte segmente politice, care promit schimbări interesante. Dar, să nu le anticipăm...
