Guvernul Republicii Moldova s-a angajat să plătească 7500 de euro unei femei care a fost violată. Plângerea depusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost reglementată amiabil în iulie 2018. Joi, 11 octombrie 2018, CEDO a emis o decizie prin care a luat act de reglementarea amiabilă a cauzei și a decis radierea de pe rol a plângerii reclamantei, transmite IPN cu referire la un comunicat de presă al Asociației Promo-LEX.
Femeia în vârstă de 64 de ani, care este dintr-o localitate a raionului Strășeni, a fost violată de un tânăr din mahala, în iunie 2012. Judecătoria Strășeni l-a condamnat pe bărbat la trei ani de închisoare și l-a obligat să plătească femeii trei mii de lei pentru prejudiciul cauzat. Curtea de Apel Chișinău a casat parțial sentința Judecătoriei Strășeni și a decis aplicarea unei pedepse cu suspendare condiționată, bărbatul fiind pus în libertate.
Pe 21 februarie 2014, reclamanta a expediat o plângere în adresa CEDO în care a invocat violarea art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului de către Guvernul Republicii Moldova, prin faptul că femeia a fost abuzată, umilită de o persoană care nu a suportat o pedeapsă descurajantă. În urma aplicării unei pedepse non-privative de libertate, aceasta a continuat să fie victimizată de agresor pentru că aceasta l-a denunțat autorităților.
Pe 2 mai 2017, CEDO a comunicat Guvernului de la Chișinău plângerea reclamantei. Având în vedere aparența existenței unei violări evidente a drepturilor reclamantei, Curtea a propus Guvernului să achite reclamantei suma de 7500 de euro în calitate de sumă care să acopere prejudiciile morale și materiale, inclusiv costurile și cheltuielile suportate de reclamantă. După expedierea observațiilor asupra admisibilității și fondului cauzei, pe 20 iulie 2018, Guvernul Republicii Moldova și reclamanta au ajuns la un acord prin care executivul își asumă angajamentul să achite suma de 7500 de euro.
Potrivit avocatului Asociației Promo-LEX, Vadim Vieru, „instanțele naționale de judecată se pare că nu au ținut cont de circumstanțele cazului, care nu este unul ordinar, de mediatizarea intensă a acestuia, vârsta victimei și condițiile în care a avut loc infracțiunea”. Instanța de judecată nu motivează sub nicio formă soluția adoptată, fapt ce a amplificat considerabil sentimentul de frustrare și injustiție pe care-l avea victima. În opinia sa, Curtea Supremă de Justiție ar trebui să asigure că există o practică unitară legată de aplicarea pedepselor pentru infracțiuni de viol și deciderea acordării victimelor în calitate de sume pentru acoperirea prejudiciului moral și material în volum echitabil.
