 |
|
| Veaceslav Craciun | |
La sfârșitul anului 2020 vor avea loc alegeri prezidențiale și actualul șef al statului Igor Dodon a declarat deja că „cel mai probabil” va participa în campanie. Intenția sonorizată a lui Igor Dodon a coincis, nimic de mirare, cu impulsionarea activității sale pe segmentul găgăuz. În ultimii ani autonomia găgăuză a reprezentat rezerva electorală atât a lui Igor Dodon, cât și a Partidului Socialiștilor și acum chiar e timpul ca acest domeniu să fie marcat, amintindu-le localnicilor că anume el este „unicul aliat de încredere al găgăuzilor în mediul politicienilor moldoveni”. Pentru exponenții Gagauz-Yeri, teza în cauză este deloc convingătoare, dar în momentul potrivit se conectează oponenții lui Dodon, care, nevrând, îi fac jocul, inducându-le locuitorilor autonomiei să aleagă „răul cel mic”.
Pe nou, cu vechile inițiative
Pe 7 februarie președintele Igor Dodon s-a întâlnit cu speakerul Adunării Populare a Gagauz-Yeri (APG-Y) Vladimir Cîssa, cu care a discutat subiectul adoptării de către Parlamentul Moldovei a unui pachet de acte legislative, menite să armonizeze legislația regională cu cea națională. Conform șefului statului, el și-a formulat propunerile într-o inițiativă legislativă pe care o va adresa, pentru o examinare prealabilă, Grupului de lucru (GL) a deputaților Parlamentului și APG-Y:
Propunerile legislative, menționate de Dodon, sunt, în esență, o nouă ediție a inițiativelor a GL din 2016, care au intrat pe cale moartă din cauza poziției critice a fracțiunii Partidului Democrat. Nici în prezent deputații nu au o poziție coordonată privitor la aceste proiecte de legi. Ceea ce înseamnă că istoria se poate repeta, dându-i președintelui noi și noi posibilități să declare despre susținerea părții găgăuze și regretând că din „lipsa unei majorități parlamentare nicicum nu reușește soluționarea problemei”.
Același subiect Igor Dodon l-a discutat cu deputații APG-Y trei săptămâni în urmă, pe 21 ianuarie, în timpul deplasării la Comrat. Tot atunci, președintelui i-a fost dat să asculte și criticile unor deputați din autonomie, care i-au imputat neonorarea promisiunii de a apăra competențele Găgăuziei.
Abordarea sceptică a promisiunilor lui Igor Dodon e destul de răspândită în Gagauz-Yeri. Dar aceasta nu înseamnă că locuitorii autonomiei nu-i vor acorda sprijin în alegerile prezidențiale. Oricât ar părea de straniu, această alegere poate fi făcută sub influența politicienilor și liderilor de opinie de pe segmentul considerat convențional „de dreapta”.
Alimentarea propagandei
Comentând în interviul acordat publicației „Evenimentul zilei” tema inițiativelor Grupului de lucru, ex-ministrul apărării Viorel Cibotaru a declarat că dacă actualii guvernanți vor accepta să adopte pachetul proiectelor în cauză, „există un grad înalt de risc de creare a unei zone separatiste pe teritoriul Moldovei”.
Argumentându-și opinia Cibotaru a remarcat că în Gagauz-Yeri au existat planuri de constituire a diferitor construcții de genul „Respublika Budjak” sau a unor platforme de experimentare a federalizării Moldovei”.
„Toate acestea nu țintesc renașterea națională a găgăuzilor, ci rusificarea lor, asocierea politică, culturală, socială și emoțională cu Federația Rusă. Aceasta contravine renașterii naționale a românilor din Republica Moldova”, a declarat Cibotaru.
A chemat „la vigilență” în cazul examinării în Parlament a pachetului de „legi găgăuze” și expertul politic, deputatul în Parlament din partea partidului „Acțiune și Solidaritate” Oazu Nantoi. În interviul acordat aceleiași publicații el a sugerat să se aștepte constituirea noii componențe a GL și a repetat întrebarea pe care o sonorizează pe diverse platforme, asociate tematic cu autonomia: „Pentru ce a fost creată UTA Gagauz-Yeri?”.
Acuzațiile de separatism, mâna Moscovei și renașterea românească sunt un cocktail ideal pentru consolidarea alegătorilor găgăuzi la luptă cu „dușmanii autonomiei” și a le inocula ideea că încă e devreme să-l treacă în rezervă pe Igor Dodon.
Asemenea teze cu ușurință se transformă în slogane propagandistice, pe care socialiștii nu vor ezita să le folosească pentru îngrădirea spațiului public al Găgăuziei și a cugetului locuitorilor ei de oricare concurenți politici.
„Cine, dacă nu Dodon?”
Este absolut clar de ce Igor Dodon acordă atâta atenție Găgăuziei. Într-al doilea tur al alegerilor din 2016 el a colectat de la alegătorii găgăuzi circa 66 de mii de voturi, ceea ce a constituit aproape 4 la sută din scorul total. Acum el se află într-o stare confortabilă când poate să exploateze subiectul Grupului de lucru și să declare despre „susținerea proiectelor de lege găgăuze”, iar în ajunul alegerilor să se limiteze la câteva acțiuni vizibile ale Fundației „Din suflet”. Această strategie îi va face pe mulți găgăuzi să ignore alegerile, dar acei care vor merge la urne vor vota pentru candidatul pe nume Igor Dodon, pentru că „ceilalți n-au făcut nici atâta” și „cine, dacă nu Dodon?”.
La rândul său, Găgăuzia e nedumerită: ce rost are să promovezi un candidat care nu se ține de cuvânt? În această situație Igor Dodon nu are un răspuns prompt și convingător. În schimb, în ajunul alegerilor prezidențiale găgăuzii ar putea să audă povești despre dușmanii autonomiei și unioniști. Încercările locuitorilor din regiune de a desluși în tagma politică moldovenească o alternativă sănătoasă va suferi un ordinar eșec și oamenii vor fi sortiți să accepte varianta „răului mai mic”.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.
