|
|
Veaceslav Craciun | |
Particularitățile și potențialul electoratului găgăuz
Găgăuzia, prin potențialul său electoral, depășește orice mare raion al țării. Potrivit Comisiei Electorale Centrale, în listele electorale pentru viitoarele alegeri prezidențiale au fost incluse 131.118 persoane. Cifra fiind cu aproximativ 25 de mii mai mare față de Bălți - cel de-al doilea oraș ca populație din țara noastră.
Dar particularitatea alegătorilor găgăuzi nu este doar una numerică. Ea se impune prin votul consolidat. Dacă e să facem o retrospectivă a istoriei campaniilor electorale din regiune, atât prezidențiale, cât și parlamentare, vom observa: cu mici excepții, găgăuzii tind să facă mereu o alegere unanimă, cauzată atât de orientarea lor pro-estică, cât și de atenția sporită față de atribuțiile regiunii. Acele forte, care reușeau să găsească "cheia" spre inima și conștiința alegătorului de sud (o "stângă" convențională a capricioaselor coordonate politice din țara noastră), chiar și cu o prezență medie, obțineau o impresionantă cantitate de voturi – o rezervă care atenua situația de eșec din raioanele “dificile” și care dădea 4-5% clasamentului la nivel național. Și, din contra, pierzând pe parcurs încrederea locuitorilor autonomiei, aceste forțe eșuau la alegerile viitoare.
"Monopolul" lui Dodon
Igor Dodon, care pretinde la cel de-al doilea mandat prezidențial, este ultimul beneficiar al susținerii găgăuze. În 2016, din cele 834 de mii de voturi obținute în turul doi de scrutin, peste 66 de mii i-au fost date de locuitorii autonomiei. Pentru comparație, Maia Sandu, a obținut în Găgăuzia 748 de voturi. De asemenea, la ultimele alegeri parlamentare, socialiștii, al căror lider neformal rămâne actualul președinte, "au luat cu ușurință" două mandate uninominale în circumscripțiile Comrat și Ceadâr- Lunga-Vulcănești.
Este o întrebare dacă acești indici reflectă cu adevărat popularitatea lui Dodon?. Apreciind succesele lui electorale, trebuie luat în calcul un moment important: în ultimii patru ani președintele nu a luptat pentru loialitatea găgăuzilor și a acționat de pe poziția de monopolist. În aceasta l-au ajutat două lucruri: lipsa unor concurenți serioși, care ar fi putut și ar fi dorit să se implice în problemele regiunii, pe care să le includă în obiectivele lor politice și, în al doilea rând, relațiile aliate cu conducerea autonomiei.
Dodon rămâne un favorit al locuitorilor regiunii, deși multe angajamente politice față de găgăuzi, asumate în calitatea sa de președinte și lider al socialiștilor, până în prezent au rămas nerealizate. Probabil, că luna următoare, Găgăuzia va fi din nou subiectul declarațiilor sale. Dar acesta nu este nivelul pe care contează autonomia. Deocamdată, nu putem spune că regiunea ocupă un loc aparte în strategia electorală a lui Dodon. În condițiile în care alegătorii "se agață" doar de o retorică plăcută, nimeni nu va mai cheltui forțe și resurse suplimentare.
"Autoizolarea" Maiei Sandu
Maia Sandu, care a obținut în 2016 un rezultat modest în Găgăuzia, a sugerat recent, că "de data aceasta totul va fi altfel". La sfârșitul lui august curent, ea a acordat mai multe interviuri ample unui șir de mijloace de in-formare din Comrat, inclusiv postului public de televiziune RTG. Concomitent, ea a publicat în rețelele de socializare fotografii de la Comrat, unde a pozat împreună cu politicieni locali și persoane publice. Printre ei pot fi recunoscuți mulți foști democrați și colegi ai ex-bașcanului, care, probabil, au constituit nucleul filialei PAS din autonomie.
Aceste acțiuni au generat anumite așteptări referitor la schimbările situației politice din regiune. Dar cu aceasta, activismul Maiei Sandu in regiune s-a redus la net. Localnicii așa și nu au auzit poziția principalului adversar al lui Dodon privind problemele-cheie din autonomie. Găgăuzii pot doar împărtăși atacurile Maiei Sandu împotriva actualului șef de stat, dar pentru a-i acorda sprijinul, ea are nevoie de argumente solide, de o așa-numită "agendă pozitivă"- că ea poate da ceea, ce nu poate oferi Dodon.
Chiar și apariția structurilor de partid ale Maiei Sandu în autonomie este un succes relativ. Desigur, este un mare pas înainte în istoria partidului, dar pentru a scoate liderul PAS din autoizolarea politică a electoratului găgăuz, acest pas trebuia făcut mult mai devreme. În luna de până la alegeri, din partea Maiei Sandu va urma, cu siguranță o serie de replici informaționale ce vor viza Găgăuzia. Dar fără o strategie bine chibzuită, aceste încercări timide de a “mușca” din poziția monopolistului nu se vor încununa de succes.
Răul mai mic...
Nu este pentru prima dată când, pentru locuitorii Găgăuziei, situația pare a fi ca o alegere între cele două rele. "Răul mai mare" este Sandu, care încă nu este clar ce propune și, în plus, nu a depus eforturi pentru a dezavua miturile care încă o mai însoțesc de la ultima campanie. Iar "răul mai mic" este Dodon, care nu a îndeplinit ceea ce se aștepta de la el, dar "cel puțin mai face ceva". O asemenea alegere este o capcană pentru electoratul găgăuz. În căutarea soluției de ieșire din clește, unii politicieni locali propun boicotarea alegerilor prezidențiale. Autorii își argumentează ideea prin faptul, că neparticiparea masivă la scrutin va semnifica un protest politic al găgăuzilor, după care autoritățile țării își vor concentra atenția asupra problemelor regiunii. Este puțin probabil că boicotul va avea efectul scontat printre mase. Și asta, cel puțin, din motivul, că pentru el se pronunță doar unii activiști, care nu au în spate resursele organizatorice si mediatice respective.
În orice caz, ideea revizuirii relațiilor cu conducerea politică a Republicii Moldova rămâne actuală pentru Găgăuzia. Pentru unii politicieni din Chișinău aceasta înseamnă riscuri, iar pentru alții - oportunități. Doar liderii și societatea politică găgăuză pot deveni inițiatorii dialogului cu privire la noile principii de relații cu autoritățile sau opoziția.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.