Analiză IPN
În aşteptarea zilei de marţi, 5 martie, toată lumea face calcule şi pronosticuri cu ce se poate solda moţiunea de cenzură împotriva Guvernului Filat, iniţiată de Partidul Comuniştilor (PCRM) şi susţinută, la nivel declarativ, deocamdată, de Partidul Democrat (PDM). De asemenea, şi-au declarat intenţia să susţină demiterea Cabinetului deputaţii din fracţiunea lui Igor Dodon, iar deputatul neafiliat Mihai Godea a înregistrat în Parlament o proprie moţiune. Dintre toate scenariile, cel mai verosimil pare a fi cel potrivit căruia Vlad Filat va fi prim-ministru, în cel mai rău caz, „până la sfârşitul lumii”, vorba unui banc de acum vreo doi ani.
Pentru claritate, ar trebui să scoatem din calcule varianta prin care Vlad Filat cedează funcţia în mod benevol, aşa cum cere PDM şi sugerează Partidul Liberal (PL). Şi aceasta nu doar pentru că o astfel de situaţie nu este prevăzută de Constituţie, potrivit căreia prim-ministrul este învestit împreună cu Cabinetul şi demisionează împreună cu el. O demisie benevolă a lui Vlad Filat este nu doar dezavantajoasă, ci şi sinucigaşă, în sens politic, atât pentru el, cât şi pentru formaţiunea pe care o conduce. În special când oponenţii afirmă fără echivocuri că „Filat nu mai poate fi prim-ministru”, inclusiv în cazul unui nou guvern al aceleaşi Alianţe pentru Integrare Europeană (AIE), dacă aceasta va putea fi menţinută. În cazul demisiei benevole, Filat şi PLDM are de pierdut foarte mult, iar în cazul unor alegeri parlamentare anticipate – chiar tot de ceea ce dispune acum, inclusiv şi în special, accesul la resursele administrative, poziţiile de actori importanţi ai evenimentelor mediatice etc. De ce ar accepta PLDM care spune că este cea mai importantă, după numărul de mandate în Parlament, formaţiune politică constituantă şi fondatoare a AIE? De ce s-ar aştepta PDM şi PL că PLDM ar accepta această variantă sau „varianta 0”, cum o numesc?
„Varianta 0” ar avea rost, dacă PLDM, PDM şi PL mai întâi ar ajunge la înţelegere privind noul guvern, respectiv, noul acord de constituire al AIE, ca după aceea să demisioneze benevol Cabinetul Filat 2, conform acordului nou.
Astfel, pe 5 martie, se va ajunge la situaţia când în Parlament va trebui pusă la vot demiterea Guvernului Filat. Aici sunt doar două variante de soluţii. Fie că moţiunea înaintată de PCRM este respinsă, fie că acumulează numărul necesar de voturi pentru ca să fie acceptată. Pentru demitere sunt necesare 51 de voturi, care nu pot fi acumulate nici într-un fel fără cele 15 mandate ale PDM. PL a declarat că nu va susţine moţiunea. Admitem că voturile se adună şi Guvernul este demis. Dar actualul Guvern, în frunte cu Vlad Filat şi nu altă persoană, va rămâne să-şi exercite funcţiile, ceva mai restrânse, până la desemnarea noului Guvern. Cine crede acum în Moldova că un nou Guvern poate fi format în cadrul AIE mai devreme de doi ani, cât a trebuit pentru a alege preşedintele ţării? Şi aceasta în lipsa unui acord de constituire pe care să-l respecte toate cele trei partide... Respectiv, Guvernul Filat ar putea rămâne în funcţie până la expirarea mandatului în noiembrie 2014.
Această perioadă poate fi scurtată, dar numai într-un singur caz: să fie declarate alegeri parlamentare anticipate, care, de asemenea, nu pot fi anunţate fără votul PDM. Îşi asumă PDM o asemenea decizie şi un asemenea risc? Ar fi un gest nu doar sinucigaş, ci şi ucigaş, în raport cu cursul de integrare europeană a ţării, mai întâi. Dar şi în acest caz Guvernul Filat şi Filat în persoană va rămâne să gestioneze treburile curente în ţară, inclusiv pe parcursul perioadei electorale. Între timp, comuniştii şi-ar găsi lesne aliaţi, motivaţi de altfel, pentru a-şi realiza şi cel de-al doilea punct dintr-un scenariu mai vechi, asupra căruia insistă demult: să-l demită pe Marian Lupu din funcţia de preşedinte al Parlamentului. În consecinţă, PDM rămâne în eventuala campanie electorală aproape totalmente fără resursele pe care le oferă actul guvernării. PLDM şi Filat le vor păstra parţial.
Mai este şi scenariul „revoluţiei”, pe care o promite PCRM, dar aceasta îi va mătura pe toţi cei care se consideră astăzi actori politici foarte importanţi. Exact ca în bancul cu fasciştii şi partizanii care ocupau rând pe rând pădurea în urma luptelor grele. „Dar a venit pădurarul şi i-a alungat şi pe unii, şi pe alţii”... Mai rău va fi de ţară în urma unei „revoluţii”, în special de cursul ei european.
Un alt banc care circula în Moldova în perioada când Mihai Ghimpu deţinea funcţia de preşedinte interimar al Republicii Moldova: Îi cheamă Dumnezeu pe Obama, Lucaşenco şi Ghimpu la el şi le spune: Mâine este sfârşitul lumii. Mergeţi la naţiunile voastre şi spuneţi-le să fie pregătite”. Îşi adună Obama poporul şi spune: „Am două veşti: una bună şi una proastă. Prima: Dumnezeu există. A doua: mâine este sfârşitul lumii”. Îşi adună Lucaşenco poporul şi spune: „Am două veşti şi ambele proaste. Prima: Se dovedeşte că nu eu sunt Dumnezeu. A doua: mâine este sfârşitul lumii”. Îşi adună Ghimpu poporul şi spune: „Am două veşti şi ambele bune. Prima: Dumnezeu m-a recunoscut de preşedinte. A doua: am să fiu preşedinte până la sfârşitul lumii”.
În cazul nostru „sfârşitul lumii” vor fi alegerile parlamentare anticipate.
Valeriu Vasilică, IPN
