[ - Aniversarea a 16-a are anumite semne distinctive, în comparaţie cu alte aniversări?] În fiecare an se produc evenimente, care disting această perioadă de altele. Totodată, când ne apropiem de o aniversare, tradiţional se fac unele bilanţuri. Afirmarea Moldovei ca stat independent şi suveran a fost confirmată şi în anul 2007 prin soluţionarea problemelor legate de şocurile externe, cărora Moldova a fost supusă în anul 2006. În anul curent ţara noastră a fost supusă unei noi încercări – seceta, care potrivit specialiştilor, este mai gravă decât cea din anii 1946-1947. În această situaţie Guvernul şi-a direcţionat toate forţele în vederea susţinerii agricultorilor, în anul curent fiind alocată în formă de subvenţii pentru sectorul agricol o sumă fără de precedent pentru întreaga perioadă a independenţei ţării noastre – circa 900 mln. lei. Totodată, anul 2007 este marcat de promovarea unor reforme revoluţionare de liberalizare a activităţii economice din Moldova. Sunt convins că aceste reforme vor impulsiona esenţial dezvoltarea economiei ţării noastre şi a mediului de afaceri. Un eveniment special şi foarte important, care s-a produs în anul curent este şi faptul că Moldova a devenit vecin al Uniunii Europene. Guvernul în acest domeniu promovează o politică consecventă de integrare a Moldovei în comunitatea europeană, toate activităţile în această direcţie fiind axate pe implementarea la nivel naţional a standardelor şi cerinţelor europene. [ - Care credeţi că sunt cele mai mari reuşite şi, respectiv, nereuşite ale R. Moldova în aceşti 16 ani de independenţă?] Vorbind de reuşite doresc să menţionez doar unele din ele. A fost elaborată Legea Supremă a Republicii Moldova – Constituţia, precum şi legislaţia naţională. Au fost stabilite direcţiile prioritare de dezvoltare treptată social-economică a ţării. A fost creat sistemul bancar al ţării. Pot fi menţionate şi alte reuşite, care au contribuit la dezvoltarea Republicii Moldova în calitate de un stat de drept democratic. De către Guvern au fost aprobate documente strategice, de amploare precum: a) Obiectivele de Dezvoltare a Mileniului în Republica Moldova până în anul 2015. b) Strategia de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei (SCERS) c) Planul de Acţiuni „Republica Moldova-Uniunea Europeană” d) Programul Naţional „Satul Moldovenesc”, etc. Sunt de menţionat, de asemenea, Programele naţionale de renovare şi descentralizare a sistemelor de alimentare cu căldură a localităţilor republicii, de alimentare cu apă potabilă şi canalizare, de renovare şi descentralizare a sistemelor de alimentare cu căldură a localităţilor ţării, etc. Se implementează Programul naţional de gazificare. În aspectul activităţii externe Republica Moldova a devenit un membru egal, credibil şi bine cunoscut al comunităţii internaţionale. Noi, printre primii din statele post-sovietice am aderat la ONU. Moldova, prima dintre ţările CSI a devenit membru al Consiliului Europei, fiind apreciată la justa valoare tendinţa noastră spre democratizare şi modernizare. Republica Moldova este un membru activ al organizaţiilor regionale şi internaţionale şi este apreciată pentru poziţia sa principială în problemele de importanţă majoră. Am reuşit să demonstrăm că suntem un partener de încredere în relaţiile bilaterale de cooperare. Ceea ce ţine de nereuşite. În opinia mea cea mai mare nereuşită, dacă o putem numi aşa, cu toate că eu consider că a fost o mare tragedie, a fost acel fapt că nu s-a putut evita vărsarea de sânge din anul 1992, care, în opinia mea este un mare eşec al Republicii Moldova, o tragedie care a lăsat o amprentă grea în sufletul poporului. De asemenea, un insucces putem considera şi privatizarea nereuşită cu bonurile patrimoniale, reforma nechibzuită în agricultură, etc. [ - De ce credeţi că R. Moldova a ajuns să fie calificată drept cea mai săracă ţară din Europa, iar un recent studiu realizat de către revista americană de politică externă „Foreign Policy” în preajma Independenţei arată R. Moldova ca fiind şi cea mai instabilă ţară din Europa? Când şi cum va putea scăpa de aceste calificative?] Nu sunt de acord cu aprecierile date. Fenomenul sărăciei nu este caracteristic poporului moldovenesc. Da, dorim să avem cu mult mai multe, dar totul se face pas cu pas. Ţările în tranziţie se confruntă cu probleme complexe, generate de factorii moşteniţi din sistemul social-economic precedent şi de incertitudinile şi instabilităţile instituţionale ale perioadei de tranziţie. În acest sens, evenimentele pe care le-a parcurs Moldova în istoria sa recentă nu prezintă o excepţie prin complexitatea şi profunzimea lor. După obţinerea independenţei, Republica Moldova a trebuit să soluţioneze un şir complex de probleme de ordin politic, economic şi social, bazându-se pe resursele şi potenţialul propriu. Procesul de formare şi autodeterminare s-a produs în condiţiile unei acute crize social-economice şi ale transformării radicale a sistemului economic. Lipsa experienţei contracarării „şocurilor” externe, a fenomenelor de criză în economie şi sfera socială, precum şi a experienţei în efectuarea reformelor sistemice, instabilitatea politicii interne, dezintegrarea teritorială a ţării – toate acestea au predeterminat „greşeli şi costuri” considerabile suportate în perioada de tranziţie. Dezintegrarea economică şi teritorială, precum şi erorile comise în desfăşurarea reformelor a determinat caracterul îndelungat şi profund al crizei din anii 90. Criza economică a durat în Moldova 10 ani (din 1990 până în 1999 inclusiv), pe parcursul cărora PIB s-a redus practic de trei ori. În perioada crizei din anii 90, pierderile totale ale economiei Moldovei au fost considerabile. În 1999, an în care criza a atins apogeul, PIB în termeni reali a constituit doar 34% din nivelul anului 1990, volumul producţiei industriale – 32%, al producţiei agricole – 50%. S-a produs o degradare substanţială a procesului de reproducţie a fondurilor ca urmare a reducerii aproape de zece ori a investiţiilor în capitalul fix, care au constituit în 1999 doar 11% din nivelul anului 1990. În general, poziţiile iniţiale, „de start”, ale economiei moldoveneşti înainte de relansare erau extrem de nefavorabile. Criza socială din anii 90 a fost mult mai profundă şi mai dramatică decât cea economică. În urma eliberării în masă a forţei de muncă din economie, a inflaţiei înalte şi a micşorării în termeni reali a volumului cheltuielilor de stat pentru nevoile sociale, s-au redus atât sursele de venit ale populaţiei, capacitatea acesteia de cumpărare, cît şi posibilităţile de obţinere a ajutorului social din partea statului sub formă de prestaţii şi servicii sociale fără plată. În apogeul crizei (anul 1999) salariul mediu lunar în termeni reali constituia doar aproximativ 25% din nivelul anului 1990, iar pensia medie – circa 17%, nivelul şomajului conform metodologiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) a atins 11,1%. În scopul soluţionării problemelor menţionate, pentru stabilizarea situaţiei social-economice Guvernul, începând cu anul 2001, a implementat mai multe programe naţionale, asigurând realizarea consecventă şi complexă a politicii de stat. Relansarea economiei şi creşterea reală a veniturilor populaţiei au avut un impact pozitiv esenţial. La etapa actuală sunt menţinute ritmurile de creştere care asigură stabilitatea macroeconomică. Produsul Intern Brut (PIB) nominal în 2006 a însumat 44 miliarde 69 mil. lei, faţă de 16 miliarde 20 milioane lei în 2000. În 2007 bugetul public naţional la compartimentul „Venituri” constituie peste 20 miliarde lei , faţă de 5,4 miliarde lei în 2000. Conform datelor statistice, în iunie 2007, salariul mediu lunar al unui salariat din economia naţională a constituit 2221 lei faţă de 408 lei în 2000. În promovarea imaginii unui sărac stat sunt interesate anumite cercuri interne şi externe. Cum putem scăpa de asemenea afirmaţii nefondate? Numai prin consolidarea societăţii de la mic la mare, muncă cinstită, toleranţă, disciplină şi patriotism, dragoste faţă de ţară şi neam. [ - Credeţi că integrarea europeană ca obiectiv strategic al R. Moldova independente este ireversibilă?] După cum cunoaşteţi, începând cu anul 2002, prioritatea strategică a Moldovei a fost proclamată integrarea europeană. A fost o decizie atât responsabilă, cît şi una firească. Însăşi amplasarea geografică a ţării noastre presupune apartenenţa acesteia la familia statelor europene. În acelaşi timp, apartenenţa la spaţiul european necesită şi o decizie politică complexă, care ar determina cursul extern, precum şi conceptul dezvoltării interne a statului. A devenit deja axiomatic faptul că obiectivul integrării europene consolidează eforturile unei guvernări şi le direcţionează spre calea sigură de progres. Alinierea la standardele europene în domeniul consolidării democraţiei, asigurărilor sociale, funcţionării sistemului economic au devenit un imbold adiţional în dezvoltarea ţării în ansamblu. Integrarea europeană este un scop, care consolidează întreaga societate în încercarea comună de atingere a acestui obiectiv incontestabil demn de eforturi. Desigur, procesul complex de reforme şi noua conceptualizare a politicii externe şi interne nu pot fi obiective simple. Toate acestea în nici un caz nu pun la îndoială caracterul ireversibil al procesului de integrare europeană a Moldovei. Uniunea Europeană este un spaţiu al valorilor democratice, al statelor de drept, al securităţii şi bunăstării. Chiar şi procesul de apropiere de acest spaţiu este benefic pentru progresul oricărui stat. De aici derivă certitudinea cu care Moldova s-a angajat să urmeze calea integrării europene. Această cale este ireversibilă pentru că provine din apartenenţa seculară a Moldovei la spaţiul cultural european. [ - La un an de la schimbarea denumirii sărbătorii naţionale din „Ziua Independenţei” în „Ziua Republicii”, credeţi că a fost justificată modificarea?] Ţara noastră, ca formă de guvernământ, este Republică, în care organele supreme sunt alese de către popor prin exprimarea liberă şi independentă a voinţei sale. Prin urmare, eu consider că este binevenit ca Republica Moldova, stat independent şi suveran, să aibă şi să-şi sărbătorească Ziua Republicii. [ - În ce măsură poporul R. Moldova şi-a meritat conducerile din perioada independenţei? Respectiv: fiind anterior, acum sau aspirând la putere, V-aţi dori un altfel de popor?] Răspuns la această întrebare eu cred că urmează să-l primiţi de la însuşi poporul. Totodată, referindu-mă la a doua parte a întrebării menţionez că m-am născut pe acest meleag, alături de rude şi prieteni am depăşit greutăţile prin care a trecut societatea noastră, fac parte din acest popor şi dezicerea de el ar însemna o trădare, o faptă de neiertat.