Femeile cu dizabilităţi locomotorii din Moldova întâlnesc obstacole în exercitarea drepturilor sexuale şi reproductive, fiind deseori stigmatizate, discriminate şi constrânse în luarea deciziilor ce ţin de viaţa privată, sexualitate, sănătate sexuală şi reproductivă, relaţiile de cuplu şi naşterea copiilor. Acestea nu au cunoştinţele necesare despre sănătatea lor sexuală şi reproductivă și nu cunosc unde se pot adresa după ajutor. Concluzia se regăseşte într-un raport prezentat de Centrul de Instruire în Domeniul Sănătăţii Reproductive, transmite IPN.
Raportul prezintă rezultatul analizei interviurilor, a constatărilor şi recomandărilor din partea respondenţilor, dar şi a unui grup de lucru. De asemenea, cuprinde și analiza cadrului legislativ, în contextul standardelor internaţionale cu privire la dizabilitate şi gen.
Specialista în relaţiile cu publicul la Asociaţia „Motivaţie”, Victoria Boţan, spune că respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi nu ţine de un singur actor social, dar şi de mass media, ONG-urile de profil, autorităţile care implementează politicile în domeniul promovării drepturilor sexuale și sănătății femeilor cu dezabilităţi. Desigur, și femeile trebuie să-şi cunoască drepturile și să ceară respectarea lor. Doar atunci este loc pentru schimbare.
Victoria Boţan mai spune că, fiind persoană cu dizabilităţi locomotorii, s-a confruntat personal cu comportament inadecvat din partea medicilor, fiind o experiență foarte neplăcută. „A fost în timpul adolescenţei. Eu atunci încă nu-mi planificam sarcina și comportamentul a fost ceva de genul: „de ce ţie ţi-ar trebui?”. Nu am continuat subiectul, dar a fost foarte neplăcut. M-am adresat apoi la alt specialist, am învăţat să fiu mai selectivă în alegerea specialiştilor”, a povestit Victoria Boţan.
Ion Oboroceanu, avocat care reprezintă Centrul de Drept de la Căuşeni, a îndemnat reprezentanţii ONU să meargă în teritoriu, pentru că acolo acest aspect este total ignorat. Persoanele cu cerințe speciale nu au acces în instituţiile publice, cum ar fi instituţiile medicale, autorităţile tutelare, instituţiile de asistenţă socială. Ion Oboroceanu a mai spus că este regretabil faptul că instituţiile publice nu au conştientizat în totalitate că Republica Moldova a ratificat multiple tratate şi convenţii internaţionale pentru asigurarea drepturilor legale ale acestor grupuri de persoane, ca să nu fie marginalizate. Drepturile trebuie nu doar să fie declarat, dar şi respectate, a spus avocatul.
Coordonatorul naţional al Oficiul Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului, Veaceslav Balan, și-a exprimat speranța că raportul, dar şi soluţiile prezentate în acesta vor fi exploatate la maximum prin elaborarea politicilor publice.
Potrivit datelor Biroului Naţional de Statistică, numărul total al persoanelor cu dizabilităţi în Republica Moldova este de 184,3 mii, ceea ce constituie 5,2% din populaţia ţării. 48% din numărul total de persoane cu dizabilităţi sunt femei.
