Responsabilităţile familiale fac ca fiecare a opta femeie în vârstă aptă de muncă sau circa 14% să acorde prioritate programului parţial de muncă, în timp ce cota bărbaţilor care şi-au asumat astfel de responsabilităţi constituie abia 2%, transmite Info-Prim Neo citând un studiu elaborat de IDIS „Viitorul”. În grupele de vârstă mai tânără (15-24/25-34 de ani) femeile, de regulă, mai mult timp se reţin în familie, încep să lucreze mai târziu. Anume aceste perioade de vârstă revin căsătoriilor, naşterii şi îngrijirii primilor copii. Este perioada în care mai multe femei decât bărbaţi îşi întrerup activitatea economică sau ies de pe piaţa muncii pentru a avea grijă de copiii de vârstă preşcolară. Studiul mai arată că, cu cât creşte numărul copiilor în familie, cu atât descreşte ponderea femeilor ce îşi continuă activitatea profesională şi, respectiv, creşte ponderea femeilor casnice. Autorii menţionează că fiecare a cincea femeie nu ar dori să aibă un loc de muncă cu program complet. Femeile tind să lucreze peste program maximum trei ore săptămânal, bărbaţii însă preferă să stea peste program cel puţin cinci ore săptămânal, cu gândul la o eventuală promovare. Începând cu vârsta de 35 de ani ponderea femeilor ocupate (53,7%) este superioară faţă de cea a bărbaţilor la vârsta respectivă (46,3%). Participarea femeilor la activitatea economică este maximă în categoriile de vârstă 40-44 ani 45-49 ani, încadrând peste 60% din femeile din grupa de vârstă respectivă. Creşterea nivelului de ocupaţie pentru aceste grupe de vârstă parţial este influenţată de revenirea din concediile de maternitate, dar şi de nivelul scăzut al veniturilor populaţiei şi necesitatea celui de-al doilea „susţinător” al familiei. Femeile, spre deosebire de bărbaţi, se orientează nu atât la un salariu mare, cât la o ocupaţie stabilă.