Anul 2007 va fi unul de cotitură pentru economia vecinilor din Vest ai R.Moldova – România şi Bulgaria, care vor deveni parte a Uniunii Europene (UE) - dar şi pentru economia naţională. Dintr-o mică ţară din Europa de Est, R.Moldova devine brusc ţară de hotar cu UE şi acest statut presupune o atenţie sporită a Bruxelles-ului la evoluţiile politice, dar şi economice din R.Moldova. Adică prin programele sale de asistenţă tehnică şi de investiţii, UE va avea grijă ca economia R.Moldova să fie supusă cât mai puţin unor şocuri economice interne, dar, parţial, şi externe. Totodată, pe lângă atenţia sporită a structurilor oficiale din UE, R.Moldova ar putea să devină „ţintă” şi pentru businessul european. Iar aceste evoluţii vor fi cel mai bine reflectate în balanţa de plăţi a R.Moldova la capitolul investiţii străine directe. Totuşi, Guvernul de la Chişinău nu ar trebui să se bazeze doar pe „statutul de vecin” în atragerea investiţiilor străine, fiindcă în acest caz, deşi investiţiile europenilor vor creşte, vor fi mult mai mici decât ar fi fost posibil de atras în cazul adoptării unei serii de măsuri suplimentare. În primul rând, R.Moldova trebui să ţină cont de faptul că şi Ucraina este vecin cu UE şi chiar dacă la unele capitole de liberalizare economică este devansată de Moldova, aceasta dispune de o piaţă imensă, o industrie puternică şi de resurse naturale. Evident, investiţiile gigant vor păşi peste Moldova, însă, Chişinăul ar trebui să se includă în luptă pentru a nu rata investiţiile mai mici, inclusiv de deservire a proiectelor investiţionale mari din statele vecine. În această luptă R.Moldova nu are alte arme decât pur tehnice: aprofundarea reformelor şi dezvoltarea infrastructurii pentru reducerea la maximum a costurilor de iniţiere şi de operare a afacerilor, adoptarea unor norme legislative prin care să fie stabilite condiţii preferenţiale pentru proiectele investiţionale mari şi aceste condiţii să fie aplicate nedescriminatoriu. Promovarea în continuare a reformei fiscale şi juridice, combaterea calitativă a corupţiei. În rândul doi, Guvernul ar trebui să se gândească serios la zona de hotar cu UE – oraşele Lipcani, Costeşti, Ungheni, Leova, Cantemir, Cahul şi viitorul port Giurgiuleşti. Aceste localităţi ar putea să se transforme în adevărate atracţii pentru dezvoltarea businessului de frontieră (comerţ, alimentaţie publică, servicii etc.), dar şi în puncte de extindere a unor facilităţi de producere pentru businessmenii din România, dar poate şi din alte state europene, care pe lângă utilizarea atuului costurilor mai mici vor dori să beneficieze şi de aspectul geografic – cât mai aproape de UE. În rândul trei, Chişinăul ar trebui să urgenteze procesul de conformare a standardelor locale de producere şi calitate la cele europene, astfel încât să fie exclusă bariera standardelor la livrarea mărfurilor în UE. Timp pentru meditaţie Guvernul nu mai are atât de mult şi ar trebui să acţioneze în plină forţă, în caz contrar vecinii din Est (Ucraina şi Rusia) ar putea să devină „magneţi mult prea puternici” pentru investiţiile europenilor şi să smulgă din „mâinile Chişinăului” bucăţi prea gustoase. În ceea ce priveşte investiţiile pentru anul 2006, experţii prognozează un volum de 300 mln USD, faţă de 260,33 mln USD în 2005. Adică o creştere cu circa 15%, faţă de 7,6% în 2005. Deşi este prognozată aproape o dublare a ritmului de creştere a investiţiilor străine, la prima vedere un succes remarcabil comparativ cu anii anteriori, acesta este un indicator insuficient, dacă ţinem cont de rateurile investiţionale din anii trecuţi, dar şi de evoluţiile din Europa Centrală şi de Est. Potrivit unui raport prezentat recent în Parlament de Valeriu Lazăr, ministrul Economiei şi Comerţului, în 2001 Moldova a atras investiţii străine directe în valoare de 114,9 mln USD, în 2002 - 166,8 mln USD, în 2003 - 102,9 mln USD, 2004 - 241,8 mln USD, iar în 2005 - 260,33 mln USD.