După visul de aderare la UE, pentru Republica Moldova și Ucraina vin zilele de abordare practică a provocărilor. În viziunea lui Leo Litra, cercetător la Consiliul European de studiere a relațiilor internaționale, după ani de stagnare în Balcanii de Vest, deschiderea discuțiilor cu Chișinăul și Kievul dă un impuls puternic politicii de extindere a UE și stimulează procesul reformelor în Moldova și Ucraina, relatează IPN cu referință la ecfr.eu.
În special, expertul menționează că chiar dacă extinderea și-a recăpătat avânt, progresele vor depinde în Moldova și Ucraina de patru factori care vor determina substanța progresului și, în cele din urmă, aderarea acestora la UE.
Primul factor se referă la politica internă a UE: ascensiunea partidelor extremiste și populiste în Parlamentul European și în statele membre ar putea amenința planurile de extindere ale blocului. În cadrul stabilirii noului mandat al instituțiilor UE, este puțin probabil ca UE să-și schimbe politica față de Moldova și Ucraina. Cu toate acestea, unele state membre ar putea pune frâne procesului, în special pentru Ucraina, așa cum a fost cu alte țări candidate în trecut. La un moment dat, Ucraina ar putea fi pregătită, dar nu se va alătura decât dacă UE este gata să admită acest lucru.
Pe locul doi sunt puse eventualele frustrări bilaterale: politica de extindere a UE a fost adesea pe agenda relațiilor bilaterale între statele membre ale UE și țările candidate. Din cauza nemulțumirii declarate privind nivelul (scăzut) de protecție a minorităților naționale din partea Kievului, Ungaria a blocat aproape jumătate din toate deciziile UE referitoare la Ucraina. Capcana „bilateralizării” agendei de aderare, după cum arată exemplele din Balcanii de Vest, poate avea rezultate devastatoare.
Progresul reformelor: Fără a ține cont de dezbaterile interne din UE, Moldova și Ucraina vor trebui să continue să demonstreze loialitate față de UE prin implementarea reformelor cerute. Chiar și așa, aceasta nu garantează aderarea, deoarece unele state membre s-ar putea să nu respecte în totalitate abordarea bazată pe merite ca unic motiv pentru menținerea progresului în negocieri. Cu toate acestea, este dificil să ne imaginăm aderarea la UE fără ca țările candidate să realizeze reformele stabilite.
Mediul de securitate: În ciuda invaziei Rusiei, Ucraina a reușit să navigheze de la statutul de țară asociată la cel de țară candidată (la fel ca și Moldova – IPN). Dar cu toate eventualele progrese în negocierile formale, este foarte puțin probabil ca aderarea (Ucrainei – IPN) să aibă loc înainte de încheierea războiului. Și în timp ce războiul a fost un declanșator important pentru multe reforme, dar dacă se va ajunge la necesitatea de a alege, Ucraina va da prioritate securității în raport cu integrarea.
Autorul consideră că Moldova, Ucraina și UE trebuie să mențină impulsul actual. Experiența recentă a Balcanilor de Vest sugerează că orice pauză în procesul de aderare poate face ca reluarea să fie foarte dificilă. Cel mai important este ca în următoarele șase luni, în timp ce instituțiile UE sunt în proces de remaniere, țările să-și realizeze agenda, să-și vadă de evaluarea/ screeningul problemelor care urmează să fie abordate în cadrul negocierilor. Aprofundarea în chestiunile tehnice de pre-negocieri le va permite Republicii Moldova, Ucrainei și UE să abordeze subiectele de fond.
Autorul pronostichează că președinția maghiară a UE în a doua jumătate a acestui nu va da prioritate extinderii. Ucraina, în special, ar trebui să folosească acest timp pentru a adopta cele două foi de parcurs privind statul de drept și reformele administrației publice. Dacă sunt bine implementate, foile de parcurs vor crea un argument solid pentru deschiderea negocierilor pe capitole, în timp ce Polonia va prelua la anul președinția UE, spune expertul.