Invazia militară a Federației Ruse în Ucraina a influențat viziunea multor oameni, din diferite colțuri ale lumii, nu doar asupra prezentului și viitorului lor și al lumii, dar și asupra trecutului. Inclusiv asupra viziunii împărtășită de aceea categorie de oameni care nutrește nostalgie după fosta URSS. De ce războiul exercită această influență, în ce măsură o exercită și ce efecte generează metamorfoza respectivă au discutat participanții la dezbaterea publică „Evoluția războiului ruso-ucrainean și influența acesteia asupra fenomenului nostalgiei după URSS”, organizată de Agenția de presă IPN.
Potrivit expertului permanent al proiectului, Igor Boțan, în dimineața zilei de 24 februarie 2022, Rusia a invadat Ucraina. Cu această ocazie, a fost convocată o reuniune de urgență a Consiliului de securitate al ONU cu privire la această situație. În aceeași zi, secretarul general al ONU i-a cerut Rusiei să oprească ostilitățile din Ucraina și să retragă trupele. A doua zi a fost convocată o sesiune a Consiliului de Securitate la care s-a propus adoptarea unei rezoluții de condamnare a acțiunilor Rusiei și a fost solicitată încetarea imediată a operațiunilor militare împotriva Ucrainei. Însă, Federația Rusă, în calitate de membru permanent al Consiliului a respins adoptarea acestei rezoluții. Din aceste considerente, la următoarea reuniune a Consiliul de Securitate al ONU s-a propus o altă rezoluție în care examinarea rezoluției de condamnare a Rusiei a fost transferată pentru cea de-a 11-a sesiune specială de urgență convocată de Adunarea Generală a ONU, la care, nicio țară nu are drept de veto. Rezoluția a fost adoptată cu majoritatea absolută de voturi pentru, unul împotrivă – evident Rusia și trei abțineri.
Igor Boțan a menționat că pe 2 martie, la sesiune de urgență a Adunării Generale a Națiunilor Unite a fost adoptată Rezoluția intitulată „Agresiunea împotriva Ucrainei”. Potrivit lui, era clar că această rezoluție vede acțiunile Rusiei ca o agresiune împotriva Ucrainei. Pentru acest document au votat 141 de state din 193 – cinci s-au împotrivit și 35 s-au abținut. Ulterior, pe 24 martie 2022, în cadrul aceleiași sesiuni speciale de urgență a Adunării Generale a fost adoptată Rezoluția intitulată „Consecințele umanitare ale agresiunii împotriva Ucrainei”, în care a fost deplâns modul în care Rusia a bombardat orașe, a distrus infrastructură civilă și multe alte lucruri care au însoțit această agresiune”, a notat expertul.
Potrivit lui, pe 14 noiembrie 2022, Adunarea Generală a ONU a adoptat o Rezoluție privind crearea unui registru al pierderilor cauzate Ucrainei în urma acestei agresiuni, precum și formarea unui mecanism de plată și despăgubiri pentru Ucraina. 94 de state au votat pentru acest document care este intitulat „Oferirea de remedii și de reparații în legătură cu agresiunea împotriva Ucrainei. Doar 14 țări au votat împotrivă, iar 73 s-au abținut. „Această rezoluție recunoaște necesitatea creării, în cooperare cu Ucraina, a unui mecanism internațional de despăgubire pentru daune, pierderi sau prejudicii rezultate din faptele intenționate, ilegale ale Federației Ruse împotriva Ucrainei, a mai spus expertul Igor Boțan.
Valentin Dolganiuc, deputat în primul Parlament, semnatar al Declarației de Independență, a declarat că de-a lungul anilor, sunt peste 30 de agresiuni ale Rusiei imperiale în diferite locații de pe mapamond. În mod deosebit, aceste abuzuri militare au avut loc în preajma Rusiei. „Eu astăzi, la 30 de ani de la dispariția Uniunii Sovietice nu pot vorbi despre nostalgii. De exemplu, nu văd că la baza refacerii Uniunii Sovietice există nostalgii și aceasta pentru că cei care ar trebui să exprime aceste nostalgii, preponderent nu mai sunt în viață. Noi vedem aceste doleanțe, dar nu nostalgice, ale tinerilor care s-au născut în 1990 sau 1985, care nu au de unde ști cum a fost viața în URSS cu adevărat”, opinează Valentin Dolganiuc.
În opinia sa, susținerea gravă a lui Putin în Republica Moldova este rezultatul propagandei rusești din spațiul moldovenesc. „Astăzi, Rusia imperială are la îndemână trei instrumente fundamentale de influență asupra minților oamenilor, printre care învățământul. În manualele de istorii sunt reflectate anumit evenimente istorice, dar altele, cum ar fi deportările, sunt evitate sau sunt descrise foarte vag. Acest instrument care este învățământ e ceva foarte important în ceea ce privește schimbarea mentalului colectiv și spunerea adevărului. Al doilea instrument al imperiului rusesc este televiziunea. Astăzi nu trebuie să trimiți tancuri rusești în acest spațiu, pentru că ai televiziunile rusești care pe fiecare centimetru pătrat bat 24 din 24 de ore cu această propagandă rusească”, susține semnatarul Declarației de Independență.
Potrivit lui, un al instrument utilizat este biserica rusă din spațiul moldovenesc, biserica rusă care sfințește tancuri, armament, cu ajutorul căror este omorâtă populația pașnică din Ucraina. „Ca să nu avem nostalgii, care sunt de fapt afirmarea Imperiului Rusesc în teritoriul nostru al Republicii Moldova trebuie: Unu – să revizuim manualele astfel încât tinerii să iasă din școală cu un concept corect despre ce s-a întâmplat, cine suntem, de unde venim și unde ne ducem. Doi – să fie interzise toate televiziunile rusești, absolut toate cum a fost în Ucraina. Și trei – să fie interzisă biserica rusă, activitatea ei în acest teritoriu, pentru că dacă acest lucru nu se va face și în continuare ne vom confrunta cu aceste așa-numite nostalgii”, a mai spus Valentin Dolganiuc.
Arcadie Barbăroșie, director al Institutului pentru Politici Publice, la comanda căruia sunt realizate Barometrele Opiniei Publice, a menționat că atunci când Uniunea Sovietică a ocupat Basarabia și această parte a României, au existat oameni care au iești cu flori și cu colaci să întâmpine rușii. Și o parte din ei credeau sincer că vin eliberatorii. „De ce erau animați acești oameni când au ieșit în stradă? Ce sentimente aveau ei, de unde le-au luat? Eu cred că o bună parte din ei erau animați de amintirea despre statul rus care exista încă în Basarabia. O amintire care era idealizată în mintea lor, era transformată”, consideră directorul IPP.
Potrivit lui, nostalgia există ca fenomen istoric și acesta nu este de astăzi dau de ieri, ci există de sute de ani, care apare atunci când un stat vine să „elibereze” cu forța o altă parte a lumii. „Eu cred că da, există această nostalgie. Nu știu dacă este importantă sau nu. Haideți să ne uităm la alte state, de exemplu Italia –câte televiziuni rusești are acum? Ce emisiuni transmite Italia acum? Nu aș putea să vă zic exact, dar cred că lumea care este animată de sentimentul de nostalgie din Italia, privește emisiunile prin internet, inclusiv televiziunile rusești prin internet. Și scoate din aceste televiziuni doar ceea ce crede că este într-adevăr real. Un real construit de dânșii și care îi animă în activitatea lor. Deci, și în Italia, partea ceea de persoane care susțin Rusia este animată de nostalgie”, a menționat Arcadie Barbăroșie.
Arcadie Barbăroșie spune că, deși în Basarabia unii cetățeni au întâmpinat rușii cu flori, după ce au văzut ce au făcut aceștia aici, au spus că nu mai au nevoie. Însă era deja târziu. „Totuși nostalgicii și nostalgia reprezintă un fenomen foarte important care modelează activitatea unui grup de cetățeni vizavi de militai, vizavi de alt stat sau vizavi de alte puteri. Eu cred că nostalgia este un lucru asupra căruia militarii gândesc și acționează”, crede Arcadie Barbăroșie. În opinia sa, agresiunea Rusiei are și anumite rădăcini istorice, politice, geopolitice și economice. „Cred că peste zece 10-15 ani, în funcție de sfârșitul acestui război, istoricii când vor încerca să analizeze acest război, vor spune că – da, au existat totuși niște lecții pentru Rusia, au existat niște cauze care au rădăcini politice, istorice geopolitice, care au forțat Rusia să recurgă la această agresiune”, a mai spus directorul IPP.
Dezbaterea publică la tema „Evoluția războiului ruso-ucrainean și influența acesteia asupra fenomenului nostalgiei după URSS” este a 9-a ediție din ciclul „100 de ani de URSS și 31 de ani fără URSS: Nostalgia după Himere”, susținut de către Fundația germană „Hanns Seidel”.
