{Evenimentele din 7 aprilie 2009, soldate cu acţiuni de violenţă, inclusiv ciocniri între protestatari şi forţele de ordine, victime umane, vandalizarea clădirilor Parlamentului şi Preşedinţiei, au constituit cel mai proeminent fenomen din ultimul an de Independenţă a R. Moldova, poate, unul dintre cele mai rare şi memorabile din întreaga perioada de Independenţă a ţării. În mod paradoxal, fenomenul nu a fost tratat ca atare nici de către clasa politică, nici de către societate în ansamblu. Sondajul iniţiat de Agenţia de presă Info-Prim Neo printre liderii partidelor politice de diferite orientări şi ai societăţii civile, despre evenimentele din 7 aprilie 2009, are scopul să diagnosticheze atât calitatea Independenţei R. Moldova la cea de-a 18-a aniversare, calitatea societăţii ei în ansamblu, cât şi să contureze răspunsuri la întrebarea ce este de făcut de acum înainte? De data aceasta, la întrebări răspunde Sergiu Ostaf, directorul Centrului de Resurse pentru Drepturile Omului (CReDO).} [ – Ce au fost evenimentele din 7 aprilie pentru Independenţa R. Moldova: o întâmplare sau o legitate, un fenomen?] – Evenimentele din 7 aprilie, desigur, nu sunt o simpla întâmplare. Cel mai probabil este un fenomen, unele dintre elemente căruia puteau fi prezise. Nu este, din fericire, o legitate, pentru că legitatea se manifestă printr-un şir repetitiv şi consistent de evenimente similare sau comparabile pentru o perioadă. În sensul îngust al cuvântului „Evenimentele din 7 aprilie” reprezintă: a) manifestarea publică masivă de către un segment important de cetăţeni (peste 30 000) a dezacordului cu rezultatele şi modul de desfăşurare a alegerilor din 5 aprilie, b) prezenţa segmentelor paşnice (cel mai numeros) şi violente în cadrul manifestanţilor, ultimele soldate cu vandalizarea clădirilor Parlamentului şi parţial a Preşedinţiei, c) răspunsul poliţiei şi a forţelor de ordine în cadrul manifestărilor publice şi acţiunile care au urmat, în special reţinerile, arestările, folosirea forţei şi maltratarea unor participanţi. Se putea de prevăzut: manifestările publice paşnice, deşi nu în aceasta amploare; dezacordul general cu modul de desfăşurare a alegerilor şi chiar şi dezacordul cu rezultatele alegerilor din partea unui segment important de alegători care au acumulat o frustrare de pe urma guvernării longevive a partidului comuniştilor; folosirea limitată a forţei şi a reţinerilor din partea poliţiei şi organelor de ordine, deşi nu cu aşa amploare. Cel mai important este că manifestările publice paşnice sunt pozitive şi necesare pentru societate în vederea cultivării angajamentului civic (manifestările publice compensează lipsa accesului adecvat la mass-media pentru a exprima opinii). Violenţele masive şi vandalizarea clădirilor era dificil de prevăzut, dar şi folosirea forţei şi maltratărilor în masă asupra demonstranţilor în timp de noapte sau în afara manifestărilor. Dificultatea prezicerii consta în faptul ca în trecutul recent manifestările publice se desfăşurau în limitele paşnice cu puţine şi rare exemple de agresivitate. Totodată, forţele de ordine aveau suficiente trupe şi echipamente pentru a tempera degradarea situaţiei. În sensul larg al cuvântului „Evenimentele din 7 aprilie” includ: a) comportamentul politicului aflat la guvernare şi a politicului din opoziţie (inclusiv personalităţile politice), b) comportamentul mass-media, c) comportamentul societăţii civile angajate în promovarea valorilor democratice. Politicul de la guvernare previzibil a incitat spiritele şi a folosit un limbaj virulent (demonstrând lipsa culturii politice), nu a recurs la un dialog cu manifestanţi. Eforturile politicului din opoziţie de a comunica şi dialoga cu manifestanţii nu a fost eficient, a întâmpinat impedimente şi chiar a fost obstrucţionat (accesul la echipament sonor adecvat). Mass-media publică previzibil a aservit politicul de la guvernare. Societatea civilă organizată a acţionat curajos şi previzibil, deşi eforturile date au avut un impact limitat. [ – De ce nu au putut fi evitate ciocnirile violente, actele de vandalism, victimele umane şi alte manifestări reprobabile?] – Vandalizarea clădirilor a fost consimţită, cum s-a recunoscut în public, de politicul aflat la guvernare. Vandalizarea clădirilor a fost posibil de evitat, dacă forţele de ordine ar fi acţionat cu fermitate prudentă şi profesionistă în interesul public şi nu s-ar fi lăsat influenţate de politicul de la guvernare. Brutalitatea şi încălcarea drepturilor manifestanţilor reţinuţi şi arestaţi (accesul la servicii medicale, accesul la avocat, justiţia echitabilă, remediu efectiv) ar fi putut evitate, în cea mai mare parte (cazurile izolate regretabil ar fi fost inevitabile), dacă conducerea (conducerea politică, dar şi conducătorii unităţilor desconcentrate şi specializate) forţelor de ordine ar fi acţionat imparţial, în interesul public, cu maximă responsabilitate şi prudenţă profesională şi nu ar fi fost influenţată politic. Este un adevăr cunoscut, profesionalismul conducerii forţelor de ordine constă în reprimarea discretă a violenţelor, reducerea la maximum a incidentelor şi cultivarea încrederii cetăţenilor prin dialog şi comunicare. Regretabil, nu am văzut aceasta în practică. În cazul în care s-ar fi acţionat în interesul public şi imparţial (şi conducerea forţelor de ordine s-ar fi opus influenţelor din partea politicului), chiar dacă deprinderile profesionale şi echipamente erau insuficiente, am fi avut un rezultat foarte diferit. O parte din elementele agresive din cadrul manifestărilor nu puteau fi evitate, din momentul ce dinamica maselor produce astfel de fenomene. Agresivitatea substanţială putea fi totuşi evitată şi rezonabil controlată de către un set de acţiuni care constituţie domeniul cunoştinţelor comune: a) comunicarea cu manifestanţii (având echipamente sonore necesare şi alte facilitaţi), exercitate de actorilor politici de la guvernare şi din opoziţie, b) comunicarea şi negocierea constructivă cu manifestanţii de către forţele de ordine, întreprinderea acţiunilor prudente şi profesioniste pentru a reduce şansele provocărilor, izolarea discretă a persoanelor şi grupurile provocatoare. Dar nu în ultimul rând folosirea după necesitate, echipamentelor specializate pentru detensionarea situaţiei şi dispersarea controlată a grupurilor violente. Regretabil, măsuri de reducere a agresiunii nu au fost valorificate, ba chiar împiedicate, obstrucţionate şi doar pe alocuri realizate. [ – De ce nu s-a putut asigura investigarea motivelor acestor evenimente şi publicarea rezultatelor, nici după 5 luni?] – Investigarea evenimentelor din 7 aprilie este un proces de durată, cere un efort substanţial şi un cadru potrivit. În acest proces trebuie de implicat reprezentanţii diverselor grupuri din societate care se bucură cât de autoritatea publică, atât şi de reputaţia profesională imparţială. Această investigaţie necesită un suport tehnic internaţional şi experienţa investigaţiilor realizate în alte jurisdicţii. Comisia prezidenţială mandată cu investigarea evenimentelor din 7 aprilie nu a întrunit aceste condiţii. [– Ce învăţăminte urmează să tragă R. Moldova independentă din evenimentele din 7 aprilie?] – În urma evenimentelor din 7 aprilie, cumulativ, societatea a pierdut. Costurile sunt substanţiale pentru societate. Iată doar câteva: 1) clădirile vandalizate, 2) suferinţele şi leziunile corporale cauzate sutelor de civili, dar şi poliţiştilor, 3) creşterea neîncrederii în instituţiile statului şi, în special, în forţele de ordine, în justiţie (investigarea brutalităţilor, aresturile etc.), 4) creşterea neîncrederii în actorii politici, care iresponsabil maximizează interesele individuale în detrimentul interesului public, 5) cultivarea fricii şi temerii pentru viitor drept urmare a acţiunilor represive, 6) degradarea imaginii R. Moldova în vederea democratizării şi asimilării valorilor europene, 7) creşterea nesiguranţei şi instabilităţii climatului comercial şi de investiţie, 8) polarizarea extremă a societăţii pe multiple linii de diviziune societală (etnic, social, vârsta, opinii) şi acest şir de costuri pentru societate poate fi prelungit. În general, în urma evenimentelor din 7 aprilie, constatăm un grad mai mare de fragilitate a instituţiilor democratice, remarcăm intenţiile revanşiste, neglijarea şi chiar subminarea functionalităţii instituţiilor democratice. Politicul urmează să înveţe, să acţioneze în interesul public, maximizarea interesului individual poate crea costuri excesive greu recuperabile pentru întreaga societate. Forţele de ordine urmează să înveţe că imaginea publică şi încrederea societăţii se câştigă prin profesionalism şi imparţialitate. Societatea va trebui să treacă printr-un proces de reconciliere, în care stabilirea adevărului este critică, însă adevărul este necesar în primul rând pentru reconciliere şi nu pentru reprimare.