{Evenimentele din 7 aprilie 2009, soldate cu acţiuni de violenţă, inclusiv ciocniri intre protestatari şi forţele de ordine, victime umane, vandalizarea clădirilor Parlamentului şi Preşedinţiei, au constituit cel mai proeminent fenomen din ultimul an de Independenţă a R. Moldova, poate, unul dintre cele mai rare şi memorabile din intreaga perioada de Independenţă a ţării. In mod paradoxal, fenomenul nu a fost tratat ca atare nici de către clasa politică, nici de către societate in ansamblu. Sondajul iniţiat de Agenţia de presă Info-Prim Neo printre liderii partidelor politice de diferite orientări şi ai societăţii civile, despre evenimentele din 7 aprilie 2009, are scopul să diagnosticheze atat calitatea Independenţei R. Moldova la cea de-a 18-a aniversare, calitatea societăţii ei in ansamblu, cat şi să contureze răspunsuri la intrebarea ce este de făcut de acum inainte? De data aceasta, la intrebări răspunde Mihai Ghimpu, preşedintele Partidului Liberal} [ – Ce au fost evenimentele din 7 aprilie pentru Independenţa R. Moldova: o intamplare sau o legitate, un fenomen?] - Evenimentele din 7 aprilie au fost un accident în istoria Republicii Moldova şi nu cred că există vreo legătură sau că pot fi plasate în context cu Independenţa statului. Aceste evenimente au fost planificate şi organizate de Partidul comuniştilor pentru a abate atenţia opiniei publice de la frauda electorală comisă la 5 aprilie, iar teroarea, inăbuşirea prin forţă brutală a manifestărilor paşnice ale tinerilor a urmărit scopul de a semăna frica în societate, de a inhiba dorinţa de libertate a tinerilor, de a continua dictatura comunistă şi după 5 aprilie. Din fericire, protestele tinerilor au fost de asemenea proporţii încat clasa politică, societatea în ansamblu, s-au mobilizat şi au reuşit să pună capăt dominaţiei comuniste la alegerile de la 29 iulie. [ – De ce nu au putut fi evitate ciocnirile violente, actele de vandalism, victimele umane şi alte manifestări reprobabile?] - Toate aceste aspecte cred că au fost lămurite suficient in perioada care a trecut, mai ales în investigaţiile jurnalistice. Majoritatea covarşitoare a tinerilor au manifestat paşnic. Au existat insă acele grupuri de provocatori, care s-au dedat la distrugeri. Dacă forţele de ordine care apărau aceste clădiri ar fi primit ordin să curme vandalizarea, astăzi nu am avea două clădiri de stat distruse. Din păcate, nu s-a intamplat aşa, ci invers. [ – De ce nu s-a putut asigura investigarea motivelor acestor evenimente şi publicarea rezultatelor, nici după 5 luni?] - Pentru că guvernarea comunistă nu a dorit acest lucru, mai exact nu a dorit aflarea numelor adevăraţilor vinovaţi. Această sarcină – desfăşurarea unei anchete imparţiale şi profesioniste de către o comisie parlamentară de anchetă, cu participarea experţilor internaţionali – trebuie să revină noii guvernări a Republicii Moldova. [ – Ce analogii istorice pot fi puse alături de evenimentele din 7 aprilie?] - Cea mai cunoscută analogie istorică este incendierea Reichstagului de către Hitler. In cazul nostru, insă, acest scenariu este valabil doar pană la un punct: incendierea Parlamentului şi devastarea Preşedinţiei, arestarea, torturarea şi uciderea tinerilor. Implicarea masivă a societăţii in apărarea democraţiei, acţiunea coordonată a partidelor democratice de opoziţie, sprijinul european şi internaţional au ajutat Republica Moldova să nu alunece definitiv in hăul dictaturii comuniste. [ – Ce invăţăminte urmează să tragă R. Moldova independentă din evenimentele din 7 aprilie?] - Să nu admită niciodată acapararea puterii de către partide antidemocratice, totalitare. Să vegheze constant la respectarea principiilor şi valorilor statului de drept şi, mai presus de toate, la respectarea Constituţiei şi propriilor legi.