[{Evenimentele din 7 aprilie 2009, soldate cu acţiuni de violenţă, inclusiv ciocniri între protestatari şi forţele de ordine, victime umane, vandalizarea clădirilor Parlamentului şi Preşedinţiei, au constituit cel mai proeminent fenomen din ultimul an de Independenţă a R. Moldova, poate, unul dintre cele mai rare şi memorabile din întreaga perioada de Independenţă a ţării.
În mod paradoxal, fenomenul nu a fost tratat ca atare nici de către clasa politică, nici de către societate în ansamblu. Sondajul iniţiat de Agenţia de presă Info-Prim Neo printre liderii partidelor politice de diferite orientări şi ai societăţii civile, despre evenimentele din 7 aprilie 2009, are scopul să diagnosticheze atât calitatea Independenţei R. Moldova la cea de-a 18-a aniversare, calitatea societăţii ei în ansamblu, cât şi să contureze răspunsuri la întrebarea ce este de făcut de acum înainte?
De data aceasta, la întrebări răspunde Dorin Chirtoacă, primar general al capitalei.}]
[ – Ce au fost evenimentele din 7 aprilie pentru Independenţa R. Moldova: o întâmplare sau o legitate, un fenomen?]
– A fost un protest paşnic, generat de lipsa soluţiilor guvernării comuniste, timp de opt ani, pentru tineri, pentru categoriile defavorizate, în general pentru toţi cetăţenii R. Moldova. Din păcate, acest protest a degenerat în acte de vandalism, provocate nu se ştie de cine. Urmează să aflăm cine au fost acei care au pus la cale acest scenariu de distrugere a clădirilor Parlamentului şi Preşedinţiei.
Cei care au protestat paşnic şi şi-au exprimat punctul lor de vedere merită tot respectul din partea societăţii, pentru că n-au făcut altceva decât să atragă atenţia că Independenţa R. Moldova, valorile prevăzute în Declaraţia de Independenţă, în legislaţia naţională adoptată după obţinerea Independenţei, sunt călcate în picioare şi continuă să fie căcate în picioare de guvernarea comunistă şi că e nevoie de o schimbare reală, dar nu de una pe hârtie.
[– De ce nu au putut fi evitate ciocnirile violente, actele de vandalism, victimele umane şi alte manifestări reprobabile?]
– Din cauza că autorităţile centrale ale statului au fost complice la aceste acte de vandalism, întrucât Ministerul Afacerilor Interne a adus oameni nepregătiţi şi neechipaţi corespunzător pentru a face faţă acestor acte de vandalism. Nu au luat măsuri corespunzătoare, nu au folosit, cel puţin, gaz lacrimogen pentru a dispersa mulţimea. MAI a dat ordin de retragere a forţelor de ordine din faţa clădirilor şi a provocat, practic, distrugerea, incendierea lor. Plus că sunt imagini unde se văd poliţiştii care aruncă cu pietre.
[– De ce nu s-a putut asigura investigarea motivelor acestor evenimente şi publicarea rezultatelor, nici după 5 luni?]
– Fiindcă autorităţile statului au fost complice la aceste acţiuni, de aceea nu au fost reţinuţi provocatorii, cei care au aruncat cu pietre. În schimb, au fost arestaţi oameni paşnici. Din aceste considerente nu au fost efectuate investigaţii complete şi obiective ale evenimentelor din 7 aprilie.
[– Ce analogii istorice pot fi puse alături de evenimentele din 7 aprilie?]
– În istoria Rusiei exită o „duminică sângeroasă”, la 9 ianuarie 1905. În istoria Franţei – decapitări şi masacre care au dus la revoluţia din 1789, în istoria Germaniei – incendierea Reichstagului la 27 februarie 1933, un moment cheie în consolidarea Germaniei Naziste. În istoria R. Moldova o analogie a evenimentelor din 7 aprilie sunt provocările din Găgăuzia, războiul de pe Nistru din 1992. Niciodată nu au existat conflicte între cetăţenii simpli, războiul din 1992 a fost pornit de structuri specializate, care au încercat zdruncinarea Independenţei R. Moldova.
[– Ce învăţăminte urmează să tragă R. Moldova independentă din evenimentele din 7 aprilie?]
– Să pună legea în capul mesei. Normele, standardele europene trebuie să devină în R. Moldova o realitate, trebuie să aibă loc separaţia puterii, să funcţioneze instituţiile democratice, ca să nu se mai repete pe viitor astfel de situaţii.
