În ziua în care ar fi împlinit 70 de ani, poetul, actorul şi marele regizor moldovean, Emil Loteanu a fost pomenit cu cele mai frumoase cuvinte de prieteni, de publicul recunoscător, de angajaţii Bibliotecii Naţionale (BN), care au vernisat o expoziţie dedicată maestrului. Directorul BN, Alexe Rău, a spus, în cadrul festivităţii de inaugurare a expoziţiei, că prin munca profesată în timpurile în care nu se putea vorbi, Emil Loteanu a făcut vizibil invizibilul. Generaţii întregi au fost educate pe filmele şi poeziile lui Loteanu, care a ştiut să inspire simţul dragostei de ţară şi pământ, de limba strămoşilor, a insuflat moldovenilor spiritul mândriei naţionale. Expoziţia dedicată maestrului Emil Loteanu a fost concepută ca o retrospectivă a timpurilor în care a crescut, s-a maturizat şi şi-a desăvârşit creaţia Artistul, a mai spus Alexe Rău. Solicitat de Info-Prim Neo, Marcel Loteanu, fratele regizorului, care, vreme de decenii, a fost producător pe platourile de filmare de la "Buftea", a spus că în viaţa ambilor fraţi filmul a fost o predestinare, însă dintre ei, doar Emil a avut geniu. Marcel Loteanu a spus că harul fratelui său pentru versuri, muzică, dans, pentru tot ce e frumos i-a fost transmis de mama lor, care avea mai multe calităţi artistice şi pe care le manifesta în şcoala din Clocuşna, judeţul Hotin, unde, până în 1944, a locuit familia Loteanu, refugiată ulterior în România. „Cei mai mulţi îl numesc "regizorul basarabean care a trăit la Moscova", fără a şti că Emil Loteanu a absolvit Liceul "Sfântul Sava" şi numai o abordare obtuză, specifică anilor 50, şi un "dosar cu probleme” au făcut ca tânărul care visa să cuprindă lumea pe pelicula de celuloid să nu fie admis la Institutul Teatral Cinematografic din Bucureşti”, spune Marcel Loteanu. În anul 1953, Emil Loteanu a decis să se repatrieze, timp de un an fiind actor la Naţionalul din Chişinău, apoi a studiat actoria la Şcoala-studio MHAT din Moscova şi regia la cunoscuta şcoală de actorie VGIK din capitala URSS. După studii şi-a împărţin timpul şi eforturile de creaţie între Moldova şi Moscova, ca în 2003 să plece în lumea celor drepţi în capitala Rusiei. "Culmea ironiei: a trăit atât de mult la Moscova, unde se vorbea ruseşte, şi şi-a manifestat românismul peste tot; a reuşit să nu se atrofieze, ci să promoveze valori naţionale româneşti, cu actori moldoveni şi români, pe banii ruşilor. Oficialităţile basarabene l-au alungat, românii i-au recunoscut valoarea mult prea târziu. Cu puţin timp înainte de a muri, i-a fost decernat Premiul de excelenţă al Fundaţiei Culturale Române", a mai spus Marcel Loteanu, sosit în Basarabia pentru a participa la acţiunile comemorative dedicate jubileului fratelui său.