[ - Care sunt consecinţele secetei din anul 2007?] În sectorul vegetal, productivitatea la majoritatea culturilor agricole s-a redus drastic, comparativ cu anii precedenţi. De exemplu, productivitatea medie pe ţară a grâului de toamnă a constituit 15,2 chintale la hectar, a seminţelor de floarea soarelui - 7,3 chintale/ha, soia - 12,1 chintale/ha, a sfeclei de zahăr - 188 chintale/ha, tutunului - 10,7 chintale/ha, cartofului - 64,2 chintale/ha, iar a porumbului numai 7,9 chintale la hectar. După câţiva ani de recesiune, semănăturile cu grâu de toamnă şi porumb pentru boabe au crescut vizibil. La începutul anului trecut, aceste două culturi ocupau 786,3 mii ha, ceia ce constituie 40 la sută din terenurile cu destinaţie agricolă. Luând în considerare compromiterea unei bune părţi a suprafeţelor de cereale de toamnă şi primăvară, măsura de creştere forţată a suprafeţelor în lunile de primăvară şi vară a fost parţial justificată şi a schimbat relativ situaţia îngrijorătoare din sectorul vegetal. Însă, la finele campaniei de recoltare, recolta globală a culturilor cerealiere a constituit doar 1/3 din recolta obţinută în anul trecut. Totodată, au crescut vertiginos şi preţurile la majoritatea produselor agricole. De exemplu, în luna septembrie 2007, la pieţele agroalimentare din ţară, preţurile medii la grâu, porumb, crupe de porumb, seminţe de floarea soarelui au atins valori impresionante de 5,64 lei, 5,91 lei, 7,51 lei şi, respectiv, 11,07 lei pentru un kg, care sunt de trei ori mai mari decât cele înregistrate în anul 2006. Preţurile mari la produsele agricole au avut un efect dublu, i-au avantajat mult pe agricultorii, care au avut parte de recolte bune, în special pe cei din zona de Nord a ţării, şi au dezavantajat clar categoriile social vulnerabile ale populaţiei, şi în mod special ţăranii, pentru care anul agricol 2007 poate fi considerat un an ratat. În sectorul animalier, o bună parte din efectivul de animale şi păsări a fost sacrificat în mare măsură datorită problemelor apărute în aprovizionarea sectorului cu furaje. Până-n toamnă, efectivul de animale din sectorul animalier, s-a diminuat drastic şi s-a redus cu 48 mii capete de porcine, 24 mii capete de bovine, inclusiv 13 mii vite. Pe lângă aceasta, şi perspectivele pe termen scurt sunt foarte sumbre, datorită reducerii producerii nutreţurilor cu circa 50 la sută şi dublării preţurilor la aceste produse. În ianuarie – septembrie 2007, producţia animalieră s-a redus nesemnificativ comparativ cu perioada similară din anul precedent, constituind 99,5% din valoarea înregistrată în anul 2006. Menţinerea unui nivel al producţiei animale, comparabil cu cel înregistrat în ianuarie – septembrie 2006, se datorează, în mare măsură, creşterii cu 4% a vânzării vitelor şi păsărilor. Însă, pe termen scurt, se va amplifica trendul excedentar deja înregistrat în anul 2007, de diminuare lentă a producţiei (8% în primele trei luni ale anului şi 5% în primul semestru al anului 2007), care în primele şase luni ale anului 2008 va cunoaşte valori negative. Pe de altă parte, preţurile în primul semestru au scăzut atât la bovine, cât şi la porcine, cu 13% şi 15%, corespunzător, faţă de perioada similară a anului trecut. Diminuarea preţurilor a fost determinată atât de sacrificarea animalelor în lunile de vară, cât şi de importurile masive de produse animaliere. Importurile au crescut uşor, de la 42,579 mln dolari USA în perioada ianuarie – octombrie 2006 până la 45,128 mln în perioada similară a anului 2007, în pofida măsurilor orientate spre diminuarea importurilor de produse animaliere realizate de Guvern la finele anului trecut. [ - Cum apreciaţi acţiunile Guvernului orientate spre a depăşi consecinţele secetei?] Partea bună, în măsurile realizate de Guvern în depăşirea consecinţelor secetei constă în alocarea unor resurse suplimentare pentru susţinerea sectorului agricol, în atragerea resurselor externe pentru acest sector şi, în mod special, în stoparea panicii profilate în lunile de vară şi de toamnă. Aceasta din urmă, dacă s-ar fi produs, ar fi lovit necruţător asupra categoriilor de populaţie care au pătimit cel mai mult din cauza hazardurilor naturale produse în anul trecut. Partea inversă constă în faptul că nu s-au învăţat anumite lecţii din cele întâmplate în anul 2003. În anul 2007, a lipsit mult un mecanism eficient de prevenire a crizelor. Pe lângă acesta, este evidentă incapacitatea sectorului agricol de a rezista şi de a replica în faţa hazardurilor naturale repetate. Efortul informaţional şi decizional al structurilor statale a fost unul sub orice critică: s-a întârziat foarte mult cu informarea agricultorilor privitor la măsurile necesare a fi întreprinse pentru diminuarea efectelor secetei şi s-a făcut prea puţin pentru a intensifica procesul de asigurare în agricultură (la 1,278 milioane deţinători funciari din agricultură - 5 contracte de asigurare în anul 2005, 167 în 2006 şi circa 300 în 2007). De asemenea, starea deplorabilă a sistemelor de irigare, dotarea tehnică slabă a agricultorilor, lipsa soiurilor de culturi agricole rezistente la secetă, aplicarea selectivă a tehnologiilor moderne de creştere a culturilor agricole au contribuit din plin la creşterea pierderilor în agricultură. Privitor la resursele alocate suplimentar de către stat pentru depăşirea consecinţelor secetei, menţionez că statul a suplimentat mijloacele fondului pentru subvenţionarea producătorilor agricoli cu 84 milioane. Aceste mijloace au fost repartizate pentru lucrarea solului, pentru semănăturile de toamnă şi pentru compensarea parţială a pierderilor înregistrate de agricultori ca urmare a căderilor de grindină. Conform regulamentului aprobat de Guvern, au fost acordate subvenţii în valoare de o sută lei la hectar. [ - Cât de eficient, credeţi, au fost gestionate resursele donatorilor străini acordate R. Moldova pentru diminuarea efectelor calamităţilor naturale?] O serie de state şi instituţii internaţionale au răspuns prompt cererii autorităţilor din Moldova. Pentru repartizarea ajutoarelor umanitare a fost creat un fond de rezervă şi a fost aprobat un regulament privind modul de constituire şi de administrare a fondului respectiv. Beneficiari ai fondului, conform regulamentului, pot fi un număr impunător de categorii defavorizate ale populaţiei şi organizaţii, inclusiv mişcări obşteşti, organizaţii pacifiste şi de apărare a drepturilor omului, organizaţii de veterani, de invalizi, de tineret şi de copii, societăţi ştiinţifice, uniuni de creaţie, etc. Există instituţii abilitate cu funcţii de control. Există şi o soluţie simplă pentru a spulbera orice bănuieli sau supoziţii referitoare la gestionarea neeficientă a resurselor alocate pentru diminuarea efectelor calamităţilor din anul curent. Aceasta este transparenţa. Agenţia Rezerve Materiale, Achiziţii Publice şi Ajutoare Umanitare ar putea face publică lista tuturor beneficiarilor de ajutoare umanitare cu indicarea vizei de reşedinţă a acestora, a ajutoarelor primite şi a sursei primare, adică de unde sunt aceste ajutoare. [ - Ce ar trebui de întreprins în primăvară pentru a nu repeta situaţia din 2007?] În primul rând, statul ar trebui să ajute agricultorii să realizeze lucrările agricole de primăvară calitativ şi în termeni optimali. Totodată, este foarte important să fie restabilit efectivul de animale în sectorul animalier. În prezent există probleme destul de serioase în aprovizionarea sectorului agrar cu material semincer. În noiembrie 2007, sectorul agrar era aprovizionat numai cu 59,3% din necesarul de material semincer pentru campania agricolă de primăvară din anul 2008. La culturile agricole de primăvară, stocurile de material semincer se prezentau astfel: orz de primăvară – 84,4%, grâu de primăvară – 45,0%, ovăs – 59,2%, mazăre pentru boabe – 48,8%, fasole – 33,1%, porumb pentru boabe – 37,1, floarea soarelui – 103,2%, sfecla de zahăr – 43,9%, soia – 57,3%, porumb pentru nutreţ – 62,5%, lucernă – 57,6%, sparcetă – 53,3%, legume – 27,9%, bostănoase – 17,9% şi cartof – 6% din cantitatea necesară. Deşi sunt planificate importuri masive de material semincer pentru completarea stocurilor curente, este clar că preţurile vor fi cu mult mai mari decât în anul 2007. Pe de altă parte, planificarea importurilor nu înseamnă, în mod automat, realizarea acestora. Din aceste considerente, pentru a susţine real agricultorii, statul ar trebui să rezerve resurse suplimentare pentru compensarea parţială a cheltuielilor pe care le vor avea ţăranii la procurarea materialului semincer şi săditor de la agenţii economici licenţiaţi. Prin aceasta, statul ar stimula direct ţăranii să utilizeze inputuri calitative şi să realizeze lucrările agricole de primăvară în termenii optimali. Suplimentar, ar fi stimulate indirect şi întreprinderile producătoare de material semincer şi săditor, dar şi acei agenţi economici, care sunt specializaţi în aprovizionarea cu inputuri a sectorului agrar. În al doilea rând, o prioritate ar fi realizarea acelor măsuri, care nu au fost realizate din 2003 pană în 2007. Adică, crearea unui sistem eficient de prevenire a crizelor declanşate de calamităţile naturale, creşterea suprafeţelor terenurilor agricole irigate cel puţin până la nivelul anilor 80 ai secolului trecut (circa 240 mii ha), demonopolizarea pieţei asigurărilor în agricultură, informarea agricultorilor şi aprovizionarea sectorului cu împrumuturi calitative.