Și după 30 de ani, rolul misiunii de pacificare din Zona de Securitate rămâne contestat. Foarte multe părți ale societății din Republica Moldova, dar și la nivel internațional contestă rolul acestei misiuni. Și cea mai problemă este că această operațiune este depășită în timp, fiind creată încă în 1992 într-un anumit context, însă lucrurile s-au schimbat de atunci. Pe păstrarea misiunii insistă Federația Rusă și regiunea transnistreană, chiar dacă înțeleg ineficiența ei. Vina o poartă decidenții care insistă pe ea pentru a avea o acoperire juridică pentru perpetuarea prezenței militare ruse pe teritoriul Republicii Moldova. Opiniile în acest sens au fost exprimate într-o conferință de presă la IPN cu genericul: „Căștile albastre” - cazul Republica Moldova”, organizată de Asociația Promo-LEX.

Directorul executiv al Asociației Promo-LEX, Ion Manole, a declarat că pe 29 mai comunitatea internațională marchează Ziua pacificatorului, iar la sfârșitul lunii iulie se împlinesc 30 de ani de prezență a pacificatorilor militari în Republica Moldova. În prezent, în Zona de Securitate sunt 15 posturi permanente ale acestor forțe de menținere a păcii, iar efectivul total al misiunii este de 1 300 de militari.

În opinia sa, este foarte clar că avem un format de pacificatori impropriu. Și aceasta pentru că, de regulă, formatul de pacificatori presupune participarea unor state neutre, care nu au fost implicați în conflict. În Republica Moldova acest format de pacificatori a fost creat din părțile beligerante în urma Acordului semnat de Federația Rusă și Republica Moldova în iulie 1992. Ulterior, prin diverse metode, în cadrul Comisiei Unificate de Control a apărut a treia parte în formatul de pacificatori – regiunea transnistreană.

Directorul Asociației „Inițiativa pentru Pace”, ex-vicepremierul pentru reintegrare, Alexandru Flenchea, a menționat că de la Tiraspol și de la Moscova deseori se spune că această operațiune este unică și de succes. Este cu adevărat unic, pentru că nicăieri în lume nu s-a văzut un format în care părțile implicate în conflict să fie chiar ele cu statut de pacificatori. În mod normal, pacificatorii sunt o forță militară neutră, venită din afară, care separă inclusiv fizic părțile aflate în conflict. În Republica Moldova sunt posturi trilaterale în care se regăsesc pacificatori ruși, moldoveni și transnistreni.

„Problema cea mai mare a acestei operațiuni este că e depășită în timp. În 1992, într-un anumit context, într-un context de adevărat de război, cu zeci de mii de oameni înarmați implicați din ambele părți, operațiunea era mai mare, a fost creat un instrument care a fost potrivit acelui moment. Între timp, lucrurile s-au schimbat, realitățile s-au schimbat și acele provocări și amenințări care există în prezent în Zona de Securitate sunt cu totul de o altă natură. Nu mai sunt amenințări de ordin militar. Incidentele care au loc cu regularitate nu sunt cu caracter militar. Ceea ce vedem aproape zilnic în Zona de Securitate este, în primul rând, încălcarea dreptului la circulație. Este exact acea problemă pe care operațiunea, în formula concepută în 1992, nu are instrumente să o rezolve. În fond avem o situația în care avem un instrument pur militar care trebuie să rezolve probleme mult mai specifice ”, a notat

Irina Tabaranu, jurnalistă Zona de Securitate. Ea â spune că pentru ziariști aceste posturi și această misiune este una foarte închisă. Chiar dacă instituția media este acreditată pe lângă CUC și la modul practic are dreptul să filmeze, să-și facă munca în Zona de Securitate, acest lucru este foarte dificil, pentru că le sunt impuse un șir de condiții. „Uneori se creează impresia că zona acestor posturi parcă nu ar fi teritoriul Republicii Moldova. Și aceasta pentru că mereu trebuie să te comporți în anumit fel. Nu ai voie decât să mergi pe lângă aceste posturi și nici să nu privești într-o parte sau alta. Am filmat câteva reportaje la aceste posturi doar în prezența militarilor Republicii Moldova, însă mereu când ne apropiam cu camera eram chiar și amenințați că vor trage în direcția noastră”, a relarat jurnalista.

Conferința face parte din ciclu de conferințe prevăzute în proiectul Agenției de presă IPN „Suport pentru reforma justiției prin mediatizarea în format multimedia a cazurilor de rezonanță de presupusă injustiție”. Agenția nu poartă răspundere pentru declarațiile publice făcute în spațiul public de către organizatorii conferințelor de presă. IPN oferă dreptul la replică persoanelor care se consideră vizate în știrile realizate de pe declarațiile organizatorilor prezentei conferințe de presă, inclusiv prin facilitarea organizării altei conferințe de presă în condiții similare.